Idiotul lui Dostoievski

Am descoperit întâmplător mini-seria Idiotul, ecranizare după superbul roman al lui Dostoievski. Mai jos am pus primul episod, atât cât mi-am permis să vizionez in perioada de sesiune. Restul deliciului, după.

Vizionare faină! Merită fiecare secundă!

Cred în Tine

De obicei, când îmi place o melodie o ascult câteva săptamâni în șir până ajunge sa mă plictisească teribil.
Ceea ce nu-i valabil  cu această capodoperă, minune a muzicii creștine contemporane.

De ce, Eva? De ce?

Nu am să înţeleg niciodată de ce o fată, când își vede iubitul că își lasă  ochii  să se  "scurgă" după o  alta, devine rea cu fata respectivă. În loc să devină furioasă pe nesimţit.

Nu am să înţeleg niciodată de ce fetele tind să fie prietenoase cu baieţii și le acceptă toate idioţeniile, în același timp devenind  pisici cu gheare kilometrice cu celelalte fete, egale în manifestările de idioţenie.

Nu am să înţeleg niciodată această tendinţă de a fi geloase pe o fată care arată mai bine, care se îmbracă mai frumos, or care are capacităţi intelectuale mai ridicate.

Nu am să înţeleg niciodată de ce într-un grup, când se vorbește laudativ despre o anume ea, celelalte scapă automat deprecieri, jigniri.

Nu am să înţeleg vreodată această lipsă de solidaritate feminină.

Ceea ce înteleg e că  urmașele Evei se întrec în a oferii lumii masculine o imagine cât mai deformată despre propriul univers. Şi că, făcând asta, automat se autodepreciază  și oferă un motiv în plus de discriminare.

Video anti-stres

Sunt în sesiune și stresul a devenit amicul meu cel mai bun. Când simt că nu îl mai suport, mă (re)întorc la acest minunat video.


Aţi observat că tipa a fost mai curajoasă decât tipul? Hahaha!

Gustul libertăţii

La vârsta de douăzeci și unu de ani, în State, ești considerat destul de înţelept și raţional încât ţi se permite să cumperi băutură alcoolică. Nu știu care e justificarea exactă, eu intuiesc că  are legătură cu partea morală  a problemei.

Cert e că trebuie să aștepți împlinirea acestei grandioase vârste pentru a te "ferici", legal, într-o orgie bahică. Şi americanii sunt destul de stricți, mai corect ar fi, foarte stricți cu cei care încalcă interdicția. Fetele lui Bush  au pățit-o și li s-a aplicat același tratament de pedeapsǎ ca muritorilor de rând.

La noi, românul, al cărui suflet se află permanent într-o strânsă relaţie de frăţietate cu natura, îşi poate permite această plăcere mai devreme cu trei ani. Că cei mai mulţi se iniţiază și mai devreme, știe toată lumea (inclusiv nenii polițiști și tantile vânzătoare care nu iau nicio măsură).

Eu am douăzeci și unu de ani, deci pot trage oricând o fugă  în State să mă (ne)fericesc bând. Din (ne)fericire  trăiesc în Romania și, de asemenea, nu simt nevoia unor astfel de (ne)plăceri. Ce e de apreciat cu adevǎrat la  vârsta asta, însă,  e sentimentul că  îmi place de mine. 

Nu ma refer însă la aprecierea fizică, nici la apariția unor sentimente de grandomanie, iar cult al personalității nu îmi construiesc. 

Îmi place de mine în sensul că încep să mă simt "așezată" în interior, că sunt, în mare, o persoană matură. Capabilă să ințeleagă mai mult, sa simtǎ mai puțin și sǎ aleagǎ mai bine.

E ca și cum pânǎ acum am fost într-un proces intens de contrucție-reconstructie și în final începe sa îmi placǎ cum aratǎ "clǎdirea". 

Ştiu cǎ întotdeauna va fi ceva de reparat, fixat, schimbat dar sunt conștientǎ cǎ schela a fost bine construitǎ și asta îmi da o senzație de bine interior. 

Acolo unde vǎd frumuseţe, ma minunez. Mai puţin frumosul (nu vreau sǎ folosesc cuvântul urâţenie, așa ceva nu existǎ la nicio fapturǎ de pe Terra) încerc sǎ-l retuşez și acolo unde chiar nu mai pot face nimic, accept și mǎ multumesc cu puțin.  

Aceastǎ siguranțǎ mǎ determinǎ sǎ mǎ raportez mai "maturicește" la tot ce mǎ înconjoarǎ.