 |
Sunt frustrata. Sunt tanara si simt ca uniformisul, relativismul post-modernist si apatia ne-a cuprins pe toti. Tinerii studenti, din care fac parte, nu mai sunt intelectualii autentici de odinoara, nu au crezuri politice, convingeri principiale pentru care sa lupte. Unde mai gasesti tineri, sa stea in greva foamei saptamani pentru pentru tara lor, ca tinerii de la 1990 din Piata Universitatii.
Nu sunt nationalista si imi asum constienta acel trecut istoric romanesc nemitologizat (mitologizare care in final are o scuza pentru ca e consecinta fireasca a evolutiei unui popor, care isi proslaveste eroii deveniti legendari).
Nu-mi permit sa formulez judecati de valoare referior la cat de patrioti ar trebui sa fim, sau ca lipsa de iubire a politicienilor fata de tara a dus la aceasta lehamite vis-a vis de valorile care ar trebui sa caracterizeze o natiune democratica si liberala.
Nu-mi permit sa formulez judecati de valoare referior la cat de patrioti ar trebui sa fim, sau ca lipsa de iubire a politicienilor fata de tara a dus la aceasta lehamite vis-a vis de valorile care ar trebui sa caracterizeze o natiune democratica si liberala.
Ma abtin sa arunc cu piatra in "pitzipoance si cocalari" pentru ca de fapt categoria asta e numai o parte a populatiei tinere a Romaniei. Sunt si altii, care ar putea face ceva. Nu stiu cum, sunt confuza si n-am nicio idee decat raportandu-ma la tarile occidentale. Din cate stiu in Franta tinerii inca se mobilizeaza in manifestatii de strada, cand au revendicari refuzate. Afinitatea traditionala a Romaniei fata de Franta este recunoscuta de toti, istoric ma refer. Sa o lasam sa se manifeste in directia asta, sa ne influenteze.
Viata studenteasca reflectata in activitatile ligilor e o parodie. Ligile studentesti nu fac decat proiecte cu impact ideatic si practic minim. Sau nu, gresesc. Au impact numai cand e
vorba de petreceri, cluburi, karaoke, si atat.
Comparand versurile compuse de manifestantii din 1990cu imnurile anti-criza de astazi iti dai seama de calitatea, nu numai literara, dar si ideologica a reclamantilor. Sau nu poti sa nu observi ironia muscatoare si inteligenta Lor.
1990
De votam gresit atunci e bai,
"Aiaia, voturile ne asteapta-n mai
De votam gresit atunci e bai,
Si iar Militia si Securitatea vor face din nou Dreptatea.,
Si-n loc de banane ne-or trage bastoane
Si vom planta trandafiri..."
"De trei luni nici nu dorm
nici nu lucrez,
nu ma distrez,
Toata ziua ma intreb
Eu cu cine votez?"
(n-am gasit versurile si le-am copiat dupa ureche, audiind melodiile)
2010
"Fara bani n-ai ce sa faci, ne mutam in copaci...
Toti o fac pe desteptii
Dar nu sunt decat freti"
( Imnul anti-criza)
Unde ne este viata specifica tineretii, avantul de multe ori irational, dar atat de necesar unei transformari???
Daca vreti o doza din atmosfera sanatoasa, creata de "fortele reactionare", recomad documentarul "Piata Universitatii". Este un colaj de video si interviuri, melodii si atmosfera revolutionara. Recunosc, cu nota de subiectivism de rigoare.
Bravo, domnişoara Lara, aţi surprins atmosfera lugubră care domină tineretul actual, delăsarea faţă de drepturile pe care dorim să le primim de-a gata, fără să muncim pentru ele. Recunosc, chiar dacă sunt tânăr, nu sunt un patriot, pentru că lehamitea pseudo-caragialiană mă posedă şi pe mine, dar încerc un sentiment mai puţin de nostalgie, ca domnia voastră, dar unul de anonimat infect, delăsător, neimplicant. Vă felicit pentru acest post, sincer mă bucur că o tânără ca domnia voastră, pe care o cunosc personal (şi, sincer, o admir pentru implicarea de care a dat şi sper că va mai da dovadă) oferă un asemenea discurs cu adevărat intelectual. Felicitări şi succes în continuare.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri, domnule Anonim.
RăspundețiȘtergereStiti ce mi se pare ciudat? Sunt nostalgica fata de ceva ce n-am avut si n-am simtit.
Miscarile studentesti si implicarea civica a tinerilor de dupa momentul 1989 n-am avut cum sa le urmaresc, sau sa absorb idealurile lor pentru ca eram prea mica.
Si apare intrebarea fireasca: de unde aceasta nostalgie? Nu pot decat sa ma gandesc ca noi, ca tineri studenti, asa semidocti cum suntem, avem in interiorul nostru o inclinatie naturala spre implicare si dorinta de schimbare. Si aceasta fara a face neaparat apel la o anume ideologie politica.
Da Lara sunt de acord cu tine intru totul, eu am acelasi sentiment... si imi doresc sa gasesc o explicatie, de ce noi ca tineri nu mai avem credinte profunde care sa ne inflacareze, idei in care sa credem cu adevarat, dorinta de a schimba, de a crea statul in care noi ne dorim sa traim, de ce ne limitam la a critica dar nici macar critica nu ne apartine, preluam idei de la televizor, ascultam profund impresionati asa zisi intelectuali care la randul lor nu fac decat sa critice... de ce nu incepem noi sa fim altfel... poate se intampla asta tocmai deoarece traim in vremuri, regimuri politice care ne permit asta, avem libertatea sa alegem sa facem exact ceea ce vrem si binenteles ca de cele mai multe ori cel mai comod e sa nu faci nimic.
RăspundețiȘtergereE greu sa gasesti o argumentatie solida pentru lipsa de credinte profunde. Eu ma gandesc ca pe langa incultura, ne complacem in superficial.
RăspundețiȘtergereCred ca ai expus corect moda aceasta de a prelua ideile unor pseudo-intelectuali.
Solutia pentru schimbare? Zicea Tudor Chirila foarte fain:
"Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum."
Toate astea sunt frumoase si cand vezi literele actor idei dansand, parca te insufletesc. imi doream si eu cu ardoare sa vad acestei idei prinzand viata, dar mi-am dat seama ca sunt moarte. sunt prea putini cei care doresc o schimbare si prea multi cei nepasatori si care, cazuti in patima nepasarii, sunt cada oricand sa se lupte aprig impotriva oricarei modificari a starii intelectuale, financiare si culturale a tarii noastre.
RăspundețiȘtergeresi personal am ajuns la concluzia: cauta o tara civilizata si acolo ramai. si continua sa spui ca esti roman.
Andra,
RăspundețiȘtergereAbia acum am vazut comentariul.
Alternativa ta mi se pare si mie cea mai buna solutie. Am de gand sa o pun in practica.
Dar tot ma simt ofticata. Pe undeva simt ca trebuia, sau trebuie sa fac ceva. Am douazeci si unu de ani!! Si stau cu mainile in san. Stiai ca revolutia de la 1848 au facut-o tinerii intre douazeci si treizeci de ani?
Asta ma face sa pun capul in jos si sa tac.
Bun, dar nu inteleg pentru ce ar trebui tineretul din ziua de azi sa militeze? Pentru ce cauza? Asa de dragul de a milita nu merge.
RăspundețiȘtergereCe te nemultumeste?