Citesc azi ca in Moldova, la 1832, taranii erau impartiti in fruntasi, mijlocasi si codasi. Rad caci mi-aduc aminte cum in clasele primare, doamna mea invatatoare, ca sa evidentieze copii intelighenti, folosea aceeasi clasificare.
Silitorii stateau in primele banci, deasupra carora trona cate un cartonas cu numele pompos de "Banca fruntasilor". Mijlocasii si codasii, mai putin semeti, urmau in clasament, si la asezarea in banci. Mintea mea de copil simtea ca-i ceva in neregula; o catalogam drept comunista pe doamna.
Adulta din mine considera astazi ca era tare urata tactica pedagogica. Ma si fascineaza putin, prin grotescul ei . "Uratenia" a durat trei ani numai.Tare greu trebuie sa fi fost, insa, pentru satenii secolului nouasprezece. La ei a durat ceva mai mult.
Citesc azi ca in anul 2010 fotbalistii dintr-o echipa erau impartiti in fundasi, mijlocasi si atacanti.
RăspundețiȘtergereLasand gluma la o parte, cand vine vorba de munca, nu mai putem vorbi de democratie si tratament egal. Muncitorii model au pe buna dreptate parte de clasificarea de mai sus cu scopul de a-i mobiliza pe cei mai putin productivi. Probabil asa era si cand eram copii. Era o provocare sa inveti ca sa ajungi in prima banca.
Daca te uiti la corporatiile din occident, au practica aia cu "angajatul lunii", care primeste sporuri si alte beneficii. Nu e chiar o practica "grotesca", are si ea logica ei.
Cand esti adult si te specializezi pe un anumit domeniu, stii ca trebuie sa fii cel mai bun. Te stradui ca nebunul sa fii primul. De aceea mi se pare corect ca munca sa fie rasplatita, intr-un fel sau altul.
RăspundețiȘtergereInsa o alta poveste cu copii. Da, spiritul de competitivitate trebuie sa le fie dezvoltat inca de mici. Dar nu cum facea doamna de care vorbeam. Pe un tanc trebuie sa il incurajezi, sa il faci sa se simta la fel de puternic si destept ca ceilalti. Modalitatea asta de a ne diferentia putea produce insa efectul invers, acela de a inhiba un copil mai sensibil, sau mai slab intelectual.
Cred ca exista alte metode care sa sprijine meritocratia...
Vezi tu, cuvantul meritocratie are un cuvant foarte similar... mediocratie. Asta se petrece cand incerci sa-i tratezi egal pe toti. Cei buni se vor simti subapreciati si isi vor pierde motivatia.
RăspundețiȘtergereE ok sa nu-i complexezi pe cei slabi, dar tocmai in perioada aia de formare e pericolul sa-i pierzi pe cei cu potential, punandu-i in aceeasi oala.
"un copil mai sensibil, sau mai slab intelectual" Pai daca e slab intelectual oricum nu poate mai mult... nu inteleg ce vrei sa zici aici, probabil din cauza ca nu sunt dotat cu instinct matern. :))
Ai inteles gresit. Nu sustin ca trebuie sa ii tratezi egal pe toti. Ar fi culmea. De fapt, eu am criticat maniera asta de a spune unor copii, in mod deschis, fara nicio jena :u esti destept, tu esti idiot!
RăspundețiȘtergereCa pedagog, trebuie sa studiezi psihologie. Asa vei sti cum sa abordezi geniile si prostii.
Copilul mai sensibil va fi un nesigur, iar cel slab intelectual, un complexat.
P.S. Daca eram baiat, ce ai fi pus in locul "instinctului matern"? :))
Pai cum, profa aia a ta le spunea direct ca sunt prosti? Sau ii punea doar in banci dupa cum ai descris?
RăspundețiȘtergereDaca erai baiat cred ca ajungeam sa fim de acord de atunci. :)) Oricum, mie ca baiat sa spun sau sa scriu cuvintele "copil sensibil" mi se pune un junghi in stomac, nu stiu de ce, poate m-am rigidizat intre timp. :))
Lara, ma cam plictisesc pe aici, mai zi ceva.
RăspundețiȘtergereLara, si eu cred ca e buna putina ierarhizare si inducerea sentimentului de competitie la copii. Intr-adevar, nici sa ii spui "prost" pe fata, dar nici cum se practica in Occident nu cred ca e cel mai bine. Eu deja m-am plictisit sa zic copiilor cu care lucrez "amaizing","wonderful" si "gorgeus" pentru fiecare lucru lipsit de importanta pe care il fac. Sa stii ca nu intotdeauna tactica asta motiveaza copilul sa se dezvolte.
RăspundețiȘtergereCe sa mai zic...Presupun ca ai inteles ideea. Nu ne facea prosti si destepti in fata. Dar prin "tactica" cred ca era destul de clara..
RăspundețiȘtergere:)) Nu prea cred. Exista pe lumea asta multi barbati educatori, invatatori care mi-ar da dreptata (sic!). Si revino-ti! Trebuie sa fii sensibil, populatia feminina a planetei e in cerere de "masculi" SENSIBILI!!!
Salut, Andra!
RăspundețiȘtergerePai de asta am zis ca trebuie sa studiezi multa psihologie. Fiecare copil e special, de aceea nu poti aplica un set de reguli pentru toti.
Sunt curioasa sa aflu mai multe despre ceea ce faci. Ti se impune comportamentul asta cu "wonderful", "amazing"? Sau asa ai ales tu sa te raportezi la copii?
Ah cate mai vrea si populatia asta feminina... :))
RăspundețiȘtergereLara, asta e ceva general la englezi si la celelalte popoare care isi duc existenta in aceasta tara. Nu e ceea ce am ales, mi s-a impus, indirect, intru-cat parintii copiilor se raporteaza asa la ei. Toate activitatile sunt laudate la superlativ. De exemplu, astazi am participat la o reprezentare scenica a unui grup de copii cu varsta medie de 6 ani. sincera sa fiu, noi la gradinita nu ne permiteam sa avem o reprezentare asa jalnica cum am vazut azi. si totusi aici, parintii au fost mai mult decat incantati.
RăspundețiȘtergeresincera sa fiu,nu mi se pare corect intr-un fel. dar "necorectitudinea" asta se trage din istorie.
La noi aici am impresia ca e un fel de frustrare nationala care se propaga din generatie in generatie. De-aia nu ne permitem cuvinte gen "wonderful" pentru ca trebuie sa ne crestem copiii de mici cu sentimentul ca "This organization does not tolerate failure!". Si uite asa am mai creat o generatie de indolenti / frustrati. Asta daca tot suntem la capitolul "copii sensibili" (na ca am scris-o fara sa-mi tremure mana).
RăspundețiȘtergereRevenind la tanti educatoarea cu bancile, aia mi se pare o metoda binevenita, deoarece copiii nu cred ca au simtul nuantei incat sa detecteze mesaje gen "daca esti in ultima banca esti prost", ci mai degraba "hai sa vedem cum ajungem in prima banca". Cel putin eu asa vedeam lucrurile la varsta aia, ca pe un joc.
@Amintiri...tu vedeai ca pe un joc, eu ca o modalitate de a ne umili.
RăspundețiȘtergere@Andra... Asa jalnici cum sunt, ei cresc siguri pe ei si reusesc in viata. A, ti-am descoperit blogul tau si imi place enorm cum scrii! Felicitari!
Si credeam despre mine ca sunt o persoana care pune mereu raul inainte... dar tu chiar ma depasesti. :P Si inca de mica.
RăspundețiȘtergere:)...cred ca suntem profunzi, nu pesimisti!
RăspundețiȘtergereProfunzi, realisti, uraciosi... cine stie.
RăspundețiȘtergere