Fie cǎ se desfǎșoarǎ în secolul al nouǎsprezecelea sau în urmǎtorul, fenomenul fascinant al constituirii statelor naționale implica poate cel mai mult activitǎțile de lobby ale diverselor asociații.
Pentru cauza sionistǎ, cel puțin pânǎ la 1900, a funcționat Alianța Israelitǎ Universalǎ (care a exercitat presiuni și în Romania, pentru obținerea emancipǎrii). (Comparând cu situația din țara noastrǎ, prin anii 1850 și mai încolo exilații revolutionari duceau o campanie asiduuǎ de promovare a cauzei române în capitalele europene și pe lângǎ guvernele strǎine.)
Pentru cauza sionistǎ, cel puțin pânǎ la 1900, a funcționat Alianța Israelitǎ Universalǎ (care a exercitat presiuni și în Romania, pentru obținerea emancipǎrii). (Comparând cu situația din țara noastrǎ, prin anii 1850 și mai încolo exilații revolutionari duceau o campanie asiduuǎ de promovare a cauzei române în capitalele europene și pe lângǎ guvernele strǎine.)
Este un aspect pe care îl consider destul de ambiguu în interpretare și care vizeazǎ acest cadru al afirmǎrii statelor naționale: dreptul istoric. Ce înseamnǎ acest drept în reglementarea relațiilor dintre state?, având în vedere cǎ ele funcționeazǎ pe baza de acorduri diplomatice sau pe drept internațional. Nicidecum pe revendicǎri istoricizante.
Pare o utopie, nu-i așa, sǎ te prezinți în fata unei comisii si sǎ iți fundamentezi cerințele pe acestea. Dreptul primului venit l-a invocat și I. .I. C. Brǎtianu împreunǎ cu delegația româneascǎ la Conferința de pace de la Paris, când se insista pe recunoașterea internaționalǎ a unirii.
Nu îmi dau seama cât de mult au fost luate în considerare sau care a fost ponderea lor in succesul românesc din Franța.
Pentru Herzl,ca și pentru sionism în general, dreptul istoric a reprezentat o bazǎ importantǎ de plecare, completatǎ apoi de demersurile politice.
Vedem cum cercetarea istoricǎ, prin alcǎtuirea unui set de argumente valide, poate fi utiliǎ pentru beneficiul național.
Oarecum ironicǎ și fǎrǎ nicio pretenție cǎ aș spune ceva solid ştiinţific, afirm cǎ macar în acest sens, contribuția istoricului ar trebui apreciatǎ de oamenii politici români. Aceasta mǎ duce cu gândul la un concept istoric numit "inventare a tradiției". Folosit de istorici pentru a explica prezența discursului istoric în discursul politic naționalist din același “obsesiv” secol al nouǎsprezecelea.
Ar însemna un proces în care istoricii preiau din istoria neamului, poporului, națiunii anume evenimente, fenomene or personalitǎți și le insereazǎ într-un cadru, ca apoi oamenii politici sǎ le selecteaze și sǎ le transpunǎ în discursul politic menit a stimula patriotismul.
Oarecum ironicǎ și fǎrǎ nicio pretenție cǎ aș spune ceva solid ştiinţific, afirm cǎ macar în acest sens, contribuția istoricului ar trebui apreciatǎ de oamenii politici români. Aceasta mǎ duce cu gândul la un concept istoric numit "inventare a tradiției". Folosit de istorici pentru a explica prezența discursului istoric în discursul politic naționalist din același “obsesiv” secol al nouǎsprezecelea.
Ar însemna un proces în care istoricii preiau din istoria neamului, poporului, națiunii anume evenimente, fenomene or personalitǎți și le insereazǎ într-un cadru, ca apoi oamenii politici sǎ le selecteaze și sǎ le transpunǎ în discursul politic menit a stimula patriotismul.
"Oarecum ironicǎ și fǎrǎ nicio pretenție cǎ aș spune ceva solid, afirm cǎ macar în acest sens contribuția istoricului ar trebui apreciatǎ de oamenii politici români."
RăspundețiȘtergereAici e intr-adevar o mare ironie. La ce politicieni avem acum, oricare dintre ei ar incerca sa invoce inaintasii gloriosi intr-un discurs ar cadea in ridicol. Si acum ma mai amuz amar de porecla "Micul Titulescu" data unui netrebnic din Parlamentul nostru.
Da, din pacate cam asa e. Ceea ce ai spus tu referitori la oamenii politici de astazi este un argument bun pentru a aprecia istoria politica pana in interbelic, implicit si pe oamenii politici, si cam atat. Nimic insa despre epoca post'89. De perioada comunista nu mai amintesc pentru ca nu are rost.
RăspundețiȘtergereNu stiam de "netrebnic". Cine este?
E vorba de marele om de stat Victor Ponta. Porecla e data de Adrian Nastase... ca sa vezi.
RăspundețiȘtergereHm, V. Ponta ar avea in comun cu N. Titulescu doar... studiile de drept. :)
RăspundețiȘtergereCa tot vorbim de politicienii patriei, iti mai citez o data din TO:
RăspundețiȘtergere"Lui Ponta poţi să-i spui Micul Titulescu, dar dacă îi zici unui politician tânăr Micul Ponta, acesta strâmbă din nas. Alte apelative imposibile: Micul Geoană, Micul Iliescu, Micul Vadim."
Stii cum e, discutiile despre ai nostri oameni politici nu pot decat sa ne provoace, la cei mai multi, reactii ironice, de dezgust etc. Intr-o perioada chiar eram foarte pasionata de politica contemporana, insa dupa cum era de asteptat, mi s-a facut lehamite. Dovada ca la ultimul vot nu am mai indeplinit datoria civica ( m-am simtit vinovata dupa aceea, gandindu-ma la sacrificiile si lupta sufragetelor ca eu sa imi pot exercita acest drept).
RăspundețiȘtergereCand mi se face dor de politica, deschid yahoo-ul si ma delectez cu politica americana...
Oricum, simpatic comentariul.