Penticostalii italieni

Spuneam că am multe de povestit despre experienţele mele din Torino. Unele nu sunt noi, pentru că de ele am avut parte şi anii trecuţi, ci doar reactualizate. 

Una din aceste experienţe cu impact profund este reprezentată de contactul cu biserica penticostală italiană şi, implicit, cu credincioşii ce o compun.

Este remarcabil modul de închinare, total diferit de cel din bisericile româneşti evanghelice.

Am să va dau un exemplu, exemplul predicatorului, prin comparaţie.

Surprinzător, aici numai pastorul predică, exceptând momentele când sunt invitaţi alţi pastori sau misionari. Consider că această este calea cea mai corectă pentru a vesti Evanghelia. Pentru că  puţini sunt bărbaţii predestinaţi pentru acest tip de slujire, este necesar că ei să cunoască chemarea şi să primească "undă verde" de sus. Dacă aceştia împlinesc planul lui Dumnezeu, devenind slujitori ai Cuvantului, "hrană spirituală"  devine cu adevărat spirituală, venită prin Duhul Sfânt. 

Dimpotrivă, atunci când se merge pe principiul că oricine poate vesti Cuvântul, foarte uşor se cade în erezie. De aceea avem de multe ori  în bisericile  româneşti auditoriul  complet plictisit şi absent la spusele celui din faţă, care nu cunoaşte nici Scriptura, dar nici locul pe care ar trebui să îl aibă în Trupul lui Hristos.  Sau se propagă învăţături având ca fundament, ca sursă primară, opere teologice, filozofie, sau chiar istorie. Intelectuale, abundă în informaţii interesante dar, din păcate, nu ajută aproape deloc la apropierea reală de Dumnezeu. 

De cealaltă parte, mesajul celui care este cu adevărat "chemat" este simplu dar în acelaşi timp profund (un paradox pe care nu îl pot explica în mod raţional).

Bazat în totalitate pe Scriptură, conţine învăţături care întăresc credinţa celor care ascultă.