Se spune că în 2012 lumea se sfârşeste. Vestea asta mă mâhnea foarte tare pentru că nu mai aveam timp să îmi dau licenţa. Îngrijorarea mea a luat sfârşit prin atenţia unui amic mărinimos. Prin nu ştiu ce pile, mi-a acordat diploma de Inginer în Istorie, cu ştampilă, semnătură oficială cu tot.
De acum, pot zice liniştită: vino, anule 2012!
P.S. Se pare c-am luat-o înaintea profilor mei. Titlul de INGINER în ISTORIE nu are niciunul.
Astăzi m-am simţit americancă. Liderul nostru de cor a venit cu propunerea, preluată de la americani, să colindăm în Mall altfel decât în formula tradiţională de cor grupat într-o parte a sălii.
De data aceasta am ales să formăm mici grupuri şi să ne răsfirăm pe la mese. Vocea întâi la dreapta sălii, altistele în stânga, tenorii la mijloc iar
başii (ultimii veniţi) lângă lift şi în ipostaza de nehotărâţi dacă să intre sau nu. Trebuia să pozăm în oamenii dornici de KFC, mâncare mongoleză etc.
După aproximativ douăzeci de minute, cât ne-a luat să ne aşezăm cum trebuie, am început "reprezentaţia" cu colindul "O noapte sfântă binecuvântată" (melodia din video de mai jos). Prima strofă fiind solo, ne-am ridicat cu toţii abia la refen.
N-am reuşit să surprind foarte bine atmosfera din sală, dar am observat câteva feţe surprinse din public, şi emoţia unora din cor ( inclusiv eu fiind emoţionatăşi puţin nesigură de non-conformismul nostru).
Modul acesta deosebit de a colinda măîncântă... mi-ar plăcea sămai repetăm experienţa. Oricum, indiferent de "tactică", e o fericire întotdeauna să cânt despre naşterea Domnului.
În desfăşurarea sa istorică, umanitatea a conservat în mentalitatea colectivă ideea că sacralitatea reprezintă, fara niciun dubiu, una din fundamentele regalităţii. Omul devenit rege apare astfel ca mandatarul divin pentru a stabili legătura dintre zei şi oameni, intercesor între supraomenesc şi omenesc.
Aşadar, funcţia regală este sacră prin definiţie şi cel care o deţine devine preot cu valenţe sfinte. În dubla sa ipostază, de rege şi sacerdot, i se rezervă un întreg ceremonial al puterii, cel de sorgine orientală (cel puţin) incluzând practica proşternării şi cea de oferire a ofrandelor.
În creştinism, naşterea copilului Isus, salvatorul a cărui apariţie fusese proorocită de profeţii evrei împacă lumea cu sine. Contopirea celor două naturi, umană şi divină împlineşte aşteptarile umanitatii ca preotul şi regele, sacrul şi profanul să fuzioneze în imaginar şi să capete unicitate. Regalitatea Sa este eternă şi nu mai poate fi revocată căci El provine din cer (nu mai este un muritor). Spre deosebire de universul necreştin, unde regele poate fi deposedat de însemnele regale şi decăzut din drepturi. Or Hristos e rege al regilor pe vecie.
Comportamentul magilor se înscrie în aceeaşi tradiţie orientală, de închinare şi oferire de ofrande, daruri. Acest act al proşternării este interpretabil ca semnificaţie. L-au recunoscut ca Dumnezeul Unic întrupat, sau I s-au proşternut ca unui rege sacru, nu există surse care să confirme una din variante. Cert e că steaua ce îi călăuzise pe magi era percepută atunci ca semnul naşterii unui copil rege.
Incep sa cred ca baietii care aprecieza inteligenta unei fete reprezinta o farama minuscula din procentajul masculin al planetei. Sau ca tipii care par mai deschisi, mai putin orgoliosi, privesc ingaduitor si cu simpatie ideile destepte, insa cu o masura. Cand acestea sunt peste puterea lor de intelegere, se simt amenintati in atotputernicia lor si reactioneaza.
Adopta o atitudine de genul: esti mica, copila si imatura or, daca nu gasesc nicio fisura in logica argumentatiei, se leaga de chestii insignifiante, ca greseli gramaticale, cuvinte scapate incorect in context etc. Si ce-i absolut groaznic, unii fac pe-a Don Juan ca doar, na, trebuie sa dovedeasca superioritatea lor genetica de vanatori (daca de altceva nu sunt capabili).
Nu neg ca si baietii intre ei sunt teribili cand lupta pentru putere (elixirul masculin prin excelenta). Dar cred ca isi acorda reciproc prezumtia de inteligenta si cand adversaul se dovedeste intr-adevar de calibru , manifesta respect. Ceea ce nu aplica si in relatiile cu fetele.
Se poate sa exagerez. Ceea ce am scris e rezultatul direct a atitudinii puternicilor cu care am intrat in contact in ultima perioada de timp .
Parca au vorbit intre ei sa ma trateze de undeva de sus tare (sa fie de pe Marte?).
Povestirile biblice de la Scoala Duminicala si ulterior lecturarea propriu-zisa a Vechiului Testament mi-au sadit admiratia fata de evrei, iremediabil si irevocabil. S-a creat o legatura cumva mistica, care, cred eu, nu va putea fi rupta indiferent de cum arata poporul evreu contemporan.
Oricare ar fi planurile lor malefice (sunt ironica), nu pot trece cu vederea faptul esential ca religia crestina s-a nascut in mijlocul lor. Sau ca Biblia este o carte scrisa de evrei (realitatea ca numerosi crestini uita si se declara antisemiti pe fata e trista...trista si dureroasa).
Recent am avut posibilitatea sa studiez mai mult istoria lor, mai mult insemnand text extra-biblic. Din cate am observat, exista trei moduri de raportare in literatura de specialitate.
Cercetarea istorica care se vrea a fi obiectiva si stiintifica (unde sesizezi uneori urme de pozitii pro si contra), literatura pro-evreiasca unde in mod fatis evreii sunt prezentati ca ingeri si toti ceilalti sunt orice in afara de asta, si in final, eu o numesc literatura "subterana", acel tip de carte care cauta chestiile ascunse, gen teoria complotului evreiesc de dominatie a lumii (interesant e ca aici am gasit anumite informatii mai putin ortodoxe despre iudaism pe care din pacate, nu le-am descoperit in celelalte doua).
Oricum, sunt tone de opere istorice pe acest subiect, (numarul lor spune ceva despre importanta sa, si nu cred ca toate cartile au fost finantate de evrei, o aburditate!).
Am avut parte si de numeroase discutii care m-au facut sa imi dau seama (din nou) cat de dezbatuta e inca problema poporului iudeu. De la dreptul lor istoric de a avea statul propriu pana la acuzatii de deicid, vrajitorie, sau obsesia omului fata de camatarul (explotatorul evreu), toate te ametesc si te fac sa iti doresti sa existe o unica explicatie. Sa se termine cu toate animozitatile, simpatiile etc.
Cum e imposibil, m-am multumit sa strang material pentru referat si sa las pe altii sa isi dea cu parerea despre cat e de bun sau rau acest popor.
Citesc azi ca in Moldova, la 1832, taranii erau impartiti in fruntasi, mijlocasi si codasi. Rad caci mi-aduc aminte cum in clasele primare, doamna mea invatatoare, ca sa evidentieze copii intelighenti, folosea aceeasi clasificare.
Silitorii stateau in primele banci, deasupra carora trona cate un cartonas cu numele pompos de "Banca fruntasilor". Mijlocasii si codasii, mai putin semeti, urmau in clasament, si la asezarea in banci. Mintea mea de copil simtea ca-i ceva in neregula; o catalogam drept comunista pe doamna.
Adulta din mine considera astazi ca era tare urata tactica pedagogica. Ma si fascineaza putin, prin grotescul ei . "Uratenia" a durat trei ani numai.Tare greu trebuie sa fi fost, insa, pentru satenii secolului nouasprezece. La ei a durat ceva mai mult.
