Amica mea, Monalisa, tocmai mi-a zis cǎ parcǎ sunt o nihilistǎ. Cǎ am o atitudine care exprimǎ o lehamite de tot şi toate, ca şi cum am renunţat sǎ mai lupt.
Eu i-am rǎspuns cǎ e normal. Sunt stresatǎ cǎ Universitatea din Perugia unde merg cu Erasmus nu mi-a dat încǎ niciun semn, cǎ privesc în urmǎ şi îmi pare cǎ n-am nicio realizare care sǎ mǎ determine sǎ simt cǎ am fǎcut ceva util pentru societate. Cǎ sunt într-un moment de cotiturǎ, unde trebuie sǎ hotǎrǎsc ce fac mai departe cu facultatea, cu viaţa mea. Toate adunate, dau o mare de întrebǎri, îndoieli, regrete.
Eu i-am rǎspuns cǎ e normal. Sunt stresatǎ cǎ Universitatea din Perugia unde merg cu Erasmus nu mi-a dat încǎ niciun semn, cǎ privesc în urmǎ şi îmi pare cǎ n-am nicio realizare care sǎ mǎ determine sǎ simt cǎ am fǎcut ceva util pentru societate. Cǎ sunt într-un moment de cotiturǎ, unde trebuie sǎ hotǎrǎsc ce fac mai departe cu facultatea, cu viaţa mea. Toate adunate, dau o mare de întrebǎri, îndoieli, regrete.
Insǎ sunt conştientǎ cǎ sunt doar nişte pretexte fǎrǎ greutate, menite a-mi justifica lipsa de credinţǎ. Pentru cǎ sunt creştinǎ şi cred cǎ Dumnezeu se implicǎ personal în viaţa mea, ar trebui sǎ ştiu deja cǎ nu trebuie sǎ mǎ îngrijorez sau sǎ renunţ la a mǎ bucura de viaţǎ; cǎ e o mare amǎgire sǎ mǎ las copleşitǎ.
Deşi momentan nu-mi vine a crede în clişeul care zice cǎ greutǎţile ne fac mai puternici, existǎ totuşi o mare dozǎ de adevǎr. Panǎ am sǎ ajung la acesta, am sǎ mǎ zbat sǎ nu devin o negativistǎ lipsitǎ de credinţǎ.
Deşi momentan nu-mi vine a crede în clişeul care zice cǎ greutǎţile ne fac mai puternici, existǎ totuşi o mare dozǎ de adevǎr. Panǎ am sǎ ajung la acesta, am sǎ mǎ zbat sǎ nu devin o negativistǎ lipsitǎ de credinţǎ.