A fost interesant, pentru că americanii protestanți, neo-protestanți sunt majoritari, spre deosebire de țara noastră. Mi-a răspuns, cumva, la întrebarea: cum m-aș comporta dacă eu aș fi majoritară, și ortodoxii ar fi minoritari? Frământarea exista, deoarece știu că după primele trei secole de existență unii creștinii au devenit din persecutați, persecutori, și meditam că, prin analogie, la fel ar putea sta lucrurile astăzi.
Am ajuns la concluzia că puterea corupe chiar și pe oamenii credincioși care nu sunt atenți spiritual.
Că este ușor ca din zel pentru Hristos să cazi în fanatism intolerant cu alte credințe.
Că dorința de a spune oamenilor despre starea de păcat a omenirii trebuie să își găsească fundamentul pe Iubire. Altfel, devine intoleranță.
Că ideea de război religios împotriva islamului, MTV-ului, Hollywood-ului, liberalilor democrați etc.., și implicit împotriva persoanelor este greșită și nescripturală. Apostolul Pavel spunea: Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. (Efeseni 6:12). Știu că cei care aparțin acestei religii, islamului, producătorii de muzică și de filme, oamenii politici acționeză, creează etc., după principii imorale, și asta trebuie să condamnăm noi, nu persoanele în sine. Hristos urăște păcatul, nu păcătosul.
(Viața ar fi extraordinară pe pământ dacă umanitatea ar împlini voia Lui.)
(Este superb să crești într-o familie care are la bază principiile stabilite de Dumnezeu.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu