Mormonii au dreptate: se poate trăi poligam

Mormonii au dreptate: se poate trăi poligam

 

M-am îndrăgostit.

 M-am îndrăgostit de Solomon, citind Proverbele.

După cum deja cred că știți, Solomon a fost un personaj istoric extrem de interesant. Politic, a reușit să extindă regatul lăsat de tatăl său David la maxima întindere teritorială din istoria regatului unit, dar nu prin războie de cucerire ci prin alianțe matrimoniale. Mândrul iudeu a avut drept soții șapte sute de prințese, plus vreo trei mii de țiitoare. Această latură a vieții sale private face deliciul oricărui cititor de parte bărătească. Pe drept cuvânt, Solomon a fost un Don Juan antic.

Acum, întrebarea firească pe care mi-o adresez  este: cum pot eu (!!!) să îmi pierd capul în fața unui cuceritor? Eu, care declar răspicat că sunt o feministă până în măduva oaselor, adeptă  înverșunată a monogamiei de tip fundamentalist (o privire pofticioasă aruncată de partener unei alte femei decât soția intră la categoria trădare și poligamie).  Eu, care deja mă enervez când un urmaș al lui Adam începe să își etaleze șarmul în fața mea. Poate să fie cel mai faimos om de pe Terra, poate să fie geniu Nobel, poate să fie frumos ca băiatul portughez de la Perugia, să arate ca băieții din reclamele de la parfumurile pentru bărbați. Să fie sensibil, amuzant, ironic. Să îl placă o mie de fete. Dacă eu pot să mă port frumos, respectabilă ca o fată din epoca puritană, fără zâmbete șăgalnice și clipiri din gene, atunci el, neprimind niciun feeling, poate și trebuie să se comporte, la rându-i, exemplar.

Citind Proverbele, am râs, m-am încruntat, m-am enervat, am încercuit cu roșu nenumărate minunății, am mers la trimiteri (Bibliile protestante, ca să folosesc exprimarea din comunicatul BOR de când cu năzdrăvănia celor de la editura Adevărul, au la finalul fiecărui verset indicații spre alte locuri din Biblie unde se poate regăsi, măcar parțial, mesajul; îl completează sau îl explică).

Și mi l-am imaginat pe autor.

Și m-am îndrăgostit.

Pentru că am găsit un bărbat sensibil: Ferice de cine are milă de cei nenorociți. (cap. 14:21); un bărbat profund: De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită. (cap. 14:13); un bărbat modest: Omul înțelept își ascunde știința. (cap. 12:23); un bărbat temător de Dumnezeu: Cine nesocotește Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. (cap. 13:13); ironic: Cine își lucrează câmpul are belșug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie (cap. 28:19) ; amuzant: Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare (cap. 25:24); un bărbat sincer: Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui (cap. 27:6); milos: Nu muta hotarul văduvei, și nu intra în ogorul orfanilor (cap. 23:10). Și peste tot, am găsit un bărbat înțelept (se afirmă că a fost cel mai înțelept om, pentru că Dumnezeu l-a înzestrat cu înțelepciune și a spus că nu va mai fi niciunul care să posede Înțelepciunea în doze atât de mari.)

Și m-am hotărât că, dacă am să mă întorc în timp, am să îi accept propunerea de a mă căsători cu el. Nu am să aștept de la el bijuterii, nici favoruri maritale. Prințesele sale se vor putea întrece în competiții acerbe, să se ocupe de „treburile femeiești”. Eu am să îi cer un singur lucru: să îmi vorbească în cadrul unor ședințe particulare. Să stau ore în șir să îl ascult, în fiecare zi să dezbatem un nou subiect și în urma acestor ședințe să am carnețelul plin cu notițe, teme de meditație și recomandări de cărți. Da, în această situație accept să fiu a 701-a soție. Poligamia face bine la intelect.