vineri, 11 februarie 2011

Când am un eșec simt cum mă prăbușesc și mă tot învart în spirală spre fundul prăpastiei, ca Alice alunecând spre o altă lume. Fără niciun punct de sprijin, nimic de care să mă agăţ.

Şi  deși încerc să iau căderea ca o formă de smerire a firii mele mândre, din care să învăţ câte ceva...sentimentul de furie faţă de sine împletit cu frustrare persistă.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu