Ce înseamnă Dumnezeu pentru mine?

Divinitatea bună care îmi da nota 10 la examen? Care îmi oferă înțelepciune la licență? Dumnezeul care îmi dă prieteni credincioși și fețe zâmbitoare în jur? Bunăstare materială? Răspunsuri imediate? Tonomat?

De când Îl condiționez: dă-mi, ca să mă închin!?!  Cine sunt eu să am pretenții? Nu e de ajuns că m-a iertat, că m-a salvat și mi-a dat Cerul pe gratis? Trebuie, ca o Peter Pen, să fiu veșnic fetița care cere și așteaptă, cere și așteaptă și se enervează când nu primește? Ce rușinos! L-am redus pe Dumnezeul universului la niște tendințe egoiste! Am creat un Dumnezeu după inima mea, nu după Scripturi.

Dumnezeu este Dumnezeu, face ce dorește! God, cât sunt de nervoasă pe mine însămi!!!

I-am cerut Lui Dumnezeu forță și El mi-a dat dificultăți care să mă întărească

I-am cerut înțelepciune și El mi-a dat probleme de rezolvat
I-am cerut bunăstare și El mi-a dat forță fizică și creier pentru a lucra
I-am cerut curaj și El mi-a dat pericole de înfruntat
I-am cerut dragoste și El mi-a încredințat persoane în nevoi
I-am cerut favoruri și El mi-a dat oportunități.
Nu am primit nimic din ceea ce voiam, dar tot de ceea ce aveam nevoie mi-a fost dat.

Reflecție

Pe durata Erasmus-ului, am avut privilegiul să particip la o conferință națională a tinerilor studenți evanghelici (a se citi și tinere studente evanghelici.... of, deseori sunt pusă în imposibilitatea de a reda o egalitate lingvistica care nu prea există). Evenimentul a durat trei zile, exact ca în nunțile noastre de poveste, și  s-a ținut la Pescara, care este un oraș de mare.

Ca basmul să fie basm, pe lângă oamenii minunați și părtășia de care m-am bucurat, am întâlnit un profesor de istorie biblică de la Universitatea Cambridge care a ținut seminarii speciale pentru absolvenți. Deși nu mă încadram în categorie, am participat. Cum să ratez o asemenea oportunitate? Să amintesc că am avut onoarea să stau la masă  cu distinsul? Engleza mea, rudimentară în general, a devenit un dialect neinteligibil în prezența sa. Dar, ne-am înțeles oarecum.

Fiind oarecum și eu în domeniu (da, sună bine asocierea eu și Cambridge, plus istorie), m-a lovit puternic o afirmație făcută de acesta în timpul primului seminar. El susținuse la un moment dat că cei care studiază istoria și  sunt în același timp creștini, posedă un avantaj: acela de a deține o perspectivă dublă a evoluției umanității. Studiază cu metode științifice, ajung la anumite adevăruri, relative, dar în aceeași măsură recunosc în subsidiar Mâna Celui care a creat totul.

 Mi-am adus aminte zilele acestea, în contextul în care am început studiul intens pentru lucrarea de licență. Studiez momentan cultura europeană din secolul al XVIII-lea. Epoca Luminilor, care este caracterizată de un optimism în progresul civilizației umane, pune în centru ideea existenței unui om rațional. Sună extraordinar și a fost cu adevărat, pentru că a însemnat descătușarea de superstițiile medievale. Elitele realizează că masele trebuie educate prin cultură și se inițiază politici în acest sens. Partea proastă este că, în încercarea de a se debarasa complet de trecut, ei încep un proces nu îndreptat asupra practicilor nebiblice din Biserică. Ei inițiază un atac asupra credinței revelate, considerată a fi incompatibilă cu rațiunea.

Paul Hazard, specialist, afirma următoarele: în curând apare acuzatul. Cristos. Secolul al optesprezecelea nu s-a mulțumit cu o Reformă; a vrut să doboare Crucea; a vrut să șteargă ideea unei comunicări dintre Dumnezeu și om, ideea unei Revelații; a vrut să distrugă o concepție religioasă despre viață. (Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea).

Asta se întâmpla la 1700. De atunci, oamenii au devenit mai deștepți, mai  culți și mai sofisticați. Plus... mai goi, mai săraci spiritual. De fapt, complet orbi la simțire, la bun-simț și adevăr. Au încercat ulterior romanticii să tragă un semnal de alarmă la mecanicismul interior al omului, au combătut venerarea rațiunii, și au căzut în cealaltă extremă, într-un idealism care a încurajat genocidurile din secolul XX.

De ce toate acestea???

Citez din Epistola lui Pavel către biserica din Roma, capitolul 1:

Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, cari înădușe adevărul în nelegiuirea lor. (...) măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sînt înțelepți, și au înebunit. (...) Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite  Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,  fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Dumnezeu nu urăște știința. El a creat omul și l-a în zestrat cu rațiune. Dar, totodată, omul este creatură și Dumnezeu este creator și când omul alege să fie rebel, iese de sub binecuvântare și intră sub judecata Lui Dumnezeu. Iar această judecată înseamnă părăsirea omului de către Divinitate, și intrarea în  slujirea definitivă a Satanei. Iar rezultatele... priviți în jurul vostru.

Băiat bun, băiat rău.

Cărțile și, mai ales, filmele scot întotdeauna în față imaginea băiatului pătimaș, care manifestă ieșiri de temperament, acționează din impuls și din egoism, și totuși este cel mai dorit de fete. El posedă acea privire adâncă și plină de poftă când se uită la biata fată prinsă inevitabil în mrejele sale, are o atitudine de cuceritor feroce. În final, șarmantul se lasă cucerit de puritatea domniței, devenind un blând mielușel,  și se așează la casa lui.

Care fată nu s-a simțit atrasă de acest model masculin prin excelență, "exemplar al virilității"? Bineînțeles că eu nu am fost scutită de ispită, chiar dacă nu recunoșteam nici măcar mie însămi. Mintea mea de copilă înghițea  toată această iluzie artistic ambalată.

Acum am înțeles că este o mare minciună a societății și ucide tot ceea ce este mai inocent și moral în relația dintre un băiat și o fată.

Nu neg că un băiat imoral poate deveni mai bun când întâlnește o fată decentă. El poate renunța la anumite vicii cu ajutorul și de dragul ei. Sunt povești frumoase de dragoste și aș  fi limitată să nu le accept. Dar am înțeles că, dacă respectivul nu este transformat prin nașterea din nou biblică, transformarea lui va fi parțială sau limitată în timp. El nu va fi niciodată schimbat cu adevărat, în totalitate.

Am ajuns să îl cunosc pe Isus mai mult  în ultimul timp și am văzut că El este Dragoste. El este Blândețe și Răbdare.  Apostolul Pavel, om inspirat de Divinitate, a poruncit ca bărbatul să își iubească partenera după cum Isus a iubit oamenii, adică până la sacrificiu.

Cunoscând personal acest tip de Iubire, este inconceptibil ca viitorul meu partener să își permită să aibă un comportament dezonorant față de mine, asta însemnând cele descrise la început. Cum aș putea să mă încred total într-un bărbat care nu reușește să se stăpânească? Sau, care nu are inima tranformată de Hristos? Dacă își îngăduire acest tip de atitudine cu mine, ce îmi garantează că nu va face în viitor același lucru cu o altă femeie care îi va fi stârnit interesul?

În schimb, ce poate fi mai minunat, mai fermecător decât un tip care se străduiește să dobândească atributele Lui Hristos?

Acesta ar fi răspunsul la întrebarea de ce nu aș ieși niciodată cu un necredincios, în special cu un cuceritor necredincios.

(Aici, povestea unei fete creștine dependentă de băieți răi.  Habar nu aveam că poate exista o asemenea dependență.

P.S. Incredibil cum am lăsat ca societatea asta pervertită să îmi modeleze mintea! Mulțumesc Domnului că mă îndreaptă zilnic!)

How to Study the Bible

Copy Paste de pe http://www.about.com/

Choose a Book of the Bible

In this method you will study an entire book of the Bible. If you've never done this before, start with a small book, preferably from the New Testament. The book of James, Titus, 1 Peter, or 1 John are all good choices for first-timers. Plan to spend 3-4 weeks studying the book you have chosen.

Start with Prayer

Probably one of the most common reasons why Christians don't study the Bible is based on this complaint, "I just don't understand it!" Before you start each study session, begin by praying and asking God to open your spiritual understanding. The Bible says in 2 Timothy 3:16, "All Scripture is God-breathed and is useful for teaching, rebuking, correcting and training in righteousness." (NIV) So, as you pray, realize that the words you are studying are inspired by God. Psalm 119:130 tells us, "The unfolding of your words gives light; it gives understanding to the simple." (NIV)

Read the Entire Book

Next you'll spend some time, perhaps several days, reading through the entire book. Do this more than once. As you read, look for themes that may be woven into the chapters. Sometimes you'll detect a general message in the book. For example, in the book of James, an obvious theme is "Persevering through Trials." Take notes on the ideas that jump out at you.

Look also for "life application principles." An example of a life application principle in the book of James is: "Make sure my faith is more than just a statement - it should result in action." It's a good practice to try and pull out these themes and applications on your own as you meditate, even before you begin using other study tools. This gives an opportunity for God's Word to speak personally to you.

Zoom In

Now you will slow down and read the book verse by verse, breaking down the text, looking for deeper understanding. Hebrews 4:12 begins with, "For the word of God is living and active..."  Are you starting to get excited about Bible study? What a powerful statement!

Now let's see what it looks like under a microscope, as we begin breaking down the text. Using a Bible dictionary, look up the meaning of the word living in the original language. It is the Greek word 'Zaõ' meaning, "not only living, but causing to live, vivifying, quickening." You start to see a deeper meaning: "God's Word causes life to come about; it quickens." Because God's Word is alive, you can study the same passage several times and continue to discover new, relevant applications throughout your walk of faith.

Choose Your Tools

As you continue to do this type of verse by verse study, there's no limit to the wealth of understanding and growth that will come from your time spent in God's Word. For this portion of your study, you will want to consider choosing the right tools to aid you in your learning, such as a commentary, lexicon or Bible dictionary. A Bible study guide or perhaps a study Bible will also help you dig deeper. Check out my Top 10 Bibles for suggestions on great Bibles for Bible study. Also check out my top Bible commentaries for suggestions on choosing a helpful commentary. There are also many useful on-line Bible study resources available, if you have access to a computer for your study time.

Be a Doer of the Word

Don't just study God's Word for the sake of studying. Be sure to put the Word into practice in your life. Jesus said in Luke 11:28, "But even more blessed are all who hear the word of God and put it into practice." (NLT)

Set Your Own Pace

Once you've finished the first book, choose another one and follow the same steps. You may want to spend much more time digging into the Old Testament and some of the longer books of the Bible. If you would like further help in the area of developing your study time, check out How to Develop a Devotional.

Redobândirea feminității biblice

De câteva luni îmi stăruie în minte: vreau să fiu o "femeie cinstită"! Dacă mă întrebați ce înseamnă, nu știu să vă răspund exact. Bineînțeles, am exemplul mamei, care este o femeie extraordinară pentru că este fidelă tatălui meu, îl respectă, m-a educat (pe mine plus ceilalți doisprezece plozi!) într-un spirit creștin, a muncit să îmi ofere un trai decent etc. ....Am, deci, un  punct de plecare.

Dar vreau mai mult de atât, doresc ca Dumnezeu să îmi vorbească personal. Mama mea are o personalitate diferită, deci nu tot ceea ce am observat la ea se pliază la ființa mea. Sunt principii general valabile, așa-i, însă vreau DETALII personale, înainte ca să îmi permit să mă implic într-o relație.

Am citit Biblical Manhood & Womanhood și mi-am conturat cât de cât o imagine de ansamblu, dându-mi seama cât de mult m-am lăsat dusă în eroare de societate cu privire la presupusa feminitate. Acum, urmăresc acest video cu Paul Washer, pastor american.  Între timp, mă rog și citesc Biblia.

Știu eu că astfel, nu numai că voi avea răspuns, dar voi și deveni "O FEMEIE CINSTITĂ"!:d

Keith Green

Cum am trăit până astăzi fără să fi ascultat aceste minunății?

Cred că aș putea sta la nesfârșit cu ochii închiși și să ascult cea de-a doua melodie.

Un film de văzut!

Încerc să găsesc acest film, bazat pe istoria reală a unei tinere care a supraviețuit avortului. Ascultând-o, vedeți video de mai jos, și aflându-mă încă sub impresia numeroaselor acțiuni pe care am văzut în documentare că le organizează evanghelicii în Statele Unite, ca de exemplu marșuri și campanii pro-life, îmi doresc ca evanghelicii din România să iasă în față și să lupte pentru valorile minunate și adevărate ale creștinismului.

Mărturia tinerei, Gianna Jessen, care a avut ocazia să își spună povestea și înaintea lui G. Bush și a lui Tony Blair, și să călătorească în numeroase țări făcând același lucru.

Memoriessss!

Profitând de zilele de vacanță, care sunt  înaintea următoarelor două luni când mă voi dedica total licenței, mi-am făcut ordine în colecția cu cd-uri. Mi-am transferat frumos tot ceea ce era important de pe acestea pe computer, printre care, bineînțeles, și poze.

Rău am făcut, pentru că m-a apucat un dor groaznic pentru anumite momente frumoase, față de oameni deosebiți din trecut.

E ciudat că atunci când văd o poză, îmi aduc aminte exact cum mă simțeam în momentul respectiv.

Iată două imagini cu mine, în ziua când împlineam 18 ani. Gașca de la biserică mi-a facut cadou această pernă imprimată pe o parte cu poze grupului, iar de cealaltă parte cu... Wentworth Miller, alias Michael Scofield din serialul Prison Break. Râd, căci timp de un an de zile am fost efectiv îndrăgostită de acest personaj. Numai la această vârstă îți mai poți permite să visezi că îl vei întâlni pe stradă pe actorul preferat, și că el se va îndrăgosti pe loc de tine! :)



Miss you, old times!

Miss you, innocence!

Miss you, guys!

Cu cine te lupți?

De ieri, de când am citit știrea despre apariția Bibliilor în traducerea Cornlinescu, folosită de neo-protestanți, am urmărit pe youtube câteva documentare despre evanghelicii din Statele Unite. Aici, aici și aici.

A fost interesant, pentru că americanii protestanți, neo-protestanți sunt majoritari, spre deosebire de țara noastră.  Mi-a răspuns, cumva, la întrebarea: cum m-aș comporta dacă eu aș fi majoritară, și ortodoxii ar fi minoritari? Frământarea exista, deoarece știu că după  primele trei secole de existență unii creștinii au devenit din persecutați, persecutori, și meditam că, prin analogie, la fel ar putea sta lucrurile astăzi.

Am ajuns la concluzia că puterea corupe chiar și pe oamenii credincioși care nu sunt atenți spiritual.

Că este ușor ca din zel pentru Hristos să cazi în fanatism intolerant cu alte credințe.

Că dorința de a spune oamenilor despre starea de păcat a omenirii trebuie să își găsească fundamentul pe Iubire. Altfel, devine intoleranță.

Că ideea de război religios împotriva islamului, MTV-ului, Hollywood-ului, liberalilor democrați etc.., și implicit împotriva persoanelor este greșită și nescripturală. Apostolul Pavel spunea:  Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. (Efeseni 6:12). Știu că cei care aparțin acestei religii, islamului, producătorii de muzică și de filme, oamenii politici acționeză, creează etc., după principii imorale, și asta trebuie să condamnăm noi, nu persoanele în sine. Hristos urăște păcatul, nu păcătosul.

 

Per ansamblu, indiferent că sunt minoritară sau majoritară, numai o viață de rugăciune și de citire a Bibliei, însoțită de o atitudine de ascultare față de poruncile Lui, mă va ajuta să fiu o mărturie a dragostei Lui Hristos. El M-a iubit, El mă iubește și, pentru că acum sunt fericită crezând, vreau să duc Vorba mai departe. Acolo unde este păcat, să îl mărturisesc pentru ce cei care nu trăiesc în Iubirea și Libertatea Lui să fie eliberați. Totul, însă, într-un duh de dragoste și nicidecum în numele unei presupuse superiorități morale.

(Viața ar fi extraordinară pe pământ dacă umanitatea ar împlini voia Lui.)

(Este superb să crești într-o familie care are la bază principiile stabilite de Dumnezeu.)

Biblii protestante? Ferească-ne!

Extraordinar! La chioșcurile de ziare se vând Biblii neoprotestante! Cum își poate permite trustul Adevărul să difuzeze în România traducerea românească cea mai bună a Cărții Sfinte?

Pentru că România este o țară majoritar ortodoxă, opțiunea cea mai sigură este vehicularea traducerii tradiționale. Chiar dacă cu greu se poate înțelege sensul exact al mesajului. Aceasta se face spre binele credincioșilor,  astfel se oprește din fașă orice urmă de prozelitism sectar.

Dacă un membru sau o membră a unui cult evanghelic comite o crimă sau mai știu eu ce, presa scoate în față, cap de afiș, apartenența confesională a persoanei în cauză. Creionează un tablou sumbru, care lasă să curgă imaginea unei secte vinovată de fel de fel de rituri macabre, de spălări a minții etc..

Dacă ziarul Adevărul publică Biblii în traducerea lui D. Cornilescu, care devine "pocăit" în timpul procesului, Biserica Ortodoxă Română se sesizează. Nu se ține cont de aspectul intelectual al problemei, acela că traducerea acestuia este cea mai fidelă și mai pe înțelesul românilor.

Teama de pericolul eretic frânează cunoașterea, la fel ca în medievalitate.

M-am săturat! Discutăm despre România ca despre un stat de drept, în care libertățile sunt respectate. În care minoritățile nu sunt discriminate... da, este exact acea stare naturală armonioasă a lui Rousseau. Românii și româncele, indiferent de diferențe, dansează întotdeauna într-o horă a respectului.

Nu știu de ce Adevărul s-a hotărât să publice varianta Cornilescu, habar n-am dacă a făcut-o din motive politice, ca să lovească în Biserica Ortodoxă. Nici nu mă interesează, de fapt. Fiecare editură este independentă și are propria politică. Ceea ce mă enervează, și drept urmare mă determină să fiu interesată de subiect, e atitudinea bisericii majoritare față de.

Mă lovește direct, pentru că eu citesc în fiecare zi traducerea Cornliescu. Ca urmare a acestei acțiuni, eu-l meu interior este transformat tot mai mult în bine. Dumnezeu îmi vorbește personal și eu Îl ascult, punând în practică  poruncile Lui.

Când Biserica Ortodoxă ia această poziție isterică, ia în râs trăirea mea spirituală.  Atentează la libertatea mea de conștiință și mă situează într-un loc dubios, în afara legalității și a normalității românești. Devin o ciudată.

Nu sunt.

Sunt o tânără care se străduiește să Îl slujească pe Hirostos citind zilnic Biblia "protestantă". Și,  pentru că îmi este permis, biblic, să mă laud în Hristos, trăirea mea este cu mult mai sfântă decât a multor cititori de Biblie "ortodoxă". Și, la fel ca mine, sunt mulți alți tineri și tinere care sunt contaminate de microbul protestant, ducând o viață simplă, după Scripturi.

La urma urmei, poate difuzarea va aduce numai bine României!

P.S. Dumnezeu să binecuvinteze România!

Simpozion la Constanța despre misionariat

INVITAŢIE


Centrul Român de Studii Transculturale din Constanţa – Agigea are deosebita plăcere de a vă invita la Ediţia a IV-a a Simpozionului de Misiune, organizat anul acesta pe tema:„Dimensiunea Analitică din Slujirea Misionarului şi Rolul Ei în Adoptarea Celui Mai Creativ Mod de a Comunica Evanghelia.


Evenimentul se va desfăşura astfel:

Vineri 11 Mai 2012, între orele: 14:00 – 19:00

Sâmbătă 12 Mai 2012, între orele 09:00 – 13:30

Vorbitorii invitaţi să susţină sesiunile simpozionului sunt dr. Thomas WadeAkins, evanghelist, profesor şi preşedintele organizaţiei „Pioneer Evangelism”din Statele Unite, Rev. Artford Freese, coordonatorul departamentului de misiune din cadrul bisericii penticostale „Cross-Walk Community” Virginia –USA, director de resurse umane şi investigator în diverse Agenţii Federale Civile din Statele Unite şi Pastor Ghiţă Riţişan, preşedintele Centrului Român de Studii Transculturale dar şi al Agenţiei Penticostale de Misiune Externă.

Alături de aceşti invitaţi, abordând aceeaşi temă, studenţi de la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, Colegiul Biblic Est European din Oradea şi Centrul Român de Studii Transculturale din Constanţa, vor susţine referate cu nuanţe specifice conducerii în misiune şi analizei critice a metodelor de evanghelizare folosite de misionari.

Vă invităm pe această cale să transmiteţi persoanelor din biserica dumneavoastră interesate de misiune detaliile Simpozionului CRST aflat la Ediţia a IV-a şi să le încurajaţi să participe la acest eveniment. Invitaţia este deschisă tuturor celor ce doresc să meargă în misiune sau să susţină misiunea şi nu se percep taxe de participare. Pentru o bună organizare aşteptăm confirmarea participanţilor până la data de 04 Mai 2012 la secretariatul CRST, prin e-mail: secretariat@crst-ct.ro sau prin telefon: 0741-159.203, 0241-583.246.

Vă aşteptăm cu bucurie!

Director executiv,

Ileana Hrişcă

Nu te preda, trebuie să mergi înainte!

Lumea merge dar nu știe unde va ajunge

Nimeni nu are timp să asculte adevărul,

Nu mai știe să găsească bucuria de a iubi.

Cine va vindeca indiferența acestei lumi?

Cine le va da curaj și forță să viseze?

În greutăți și în întuneric, în noaptea cea mai profundă

Ridică-ți ochii și Dumnezeu te va asculta!

Îți va întinde mâna Lui!

Nu te preda, trebuie să mergi înainte,

N-ai să fii singură pentru ca am Să fiu cu tine!

Vei primi forță în inima ta.

Deschide-ți aripile și zboară în sus

Soarele va apărea

Zboară mai sus de munți.

În dificultăți și în întuneric, în noaptea cea mai profundă

Ridică-ți ochii și Dumnezeu te va asculta!

Îți va întinde mâna Lui!

Nu te preda, trebuie să merge înainte,

N-ai să fii singură pentru ca am Să fiu cu tine!

Ultimul samurai

Liga Studenților de la Istorie a organizat în această seară un CineForum, cu "Ultimul samurai". E filmul cu Tom Cruise pe care l-am vizionat deja de vreo trei ori. Pentru că invitat special era un profesor de istorie modernă, care urma la sfârșitul filmului să ne explice cum stătea treaba cu Japonia secolului XIX, am considerat ca ar fi util să particip, astfel având și plăcerea de a-l vedea a patra oară pe Tom Cruise în "rochiță" (hihi). Din nefericire, nu am putut asista până la final.

M-a impresionat tăria de caracter de care a dat dovadă soția samuraiului ucis de personajul lui Cruise. A acceptat să îl slujească pe ucigașul soțului, să îi suporte în fiecare zi prezența, deși inițial îi cere permisiunea conducătorului să își ia viața. Refuzată, acceptă situația și, având în vedere că este un film american, se îndrăgostește în final de ucigaș. Situația ei m-a dus cu gândul la o poveste adevărată auzită recent.

Sâmbătă am participat la o conferință extraordină despre misionariat la Biserica Baptistă de pe Sărărie. Unul din misionari ne-a povestit despre o femeie misionar al cărei soț a fost omorât de musulmani. Ea a continuat să trăiască, împreună cu ai săi copii, în același loc. A afirmat că i-a iertat pe ucigași în numele Lui Hristos.

Ambele acționează în numele credinței: femeia japoneză crede că ceea ce s-a întâmplat a fost karma soțului ei, adică destinul; creștina crede că moartea a venit ca decizie a Lui Dumnezeu și că exemplul ei de iubire va avea impact printre făptași.

 Amândouă sunt extraordinare, așa-i? Cine ar suporta să trăiasca o așa experiență?

Am meditat și am observat că, totuși, există ceva care le diferențiază: atitudinea. Ficționalul personaj acceptă în mod fatalist situația, se resemnează în fața sorții, pentru că aceasta este credința strămoșilor ei. Misionara acceptă pentru că iubește pe Dumnezeu care iubește oamenii ostili.

Video de noapte bună

Nu am mai urmărit de mult timp acest video. Este format sub aspectul unei scrisori a Lui Dumnezeu pentru om și este alcătuit din câteva din numeroasele versete din Biblie, unde Dumnezeu vorbește ca un Tată.

Enjoy it!

Eu în mod sigur deja am făcut-o!

Trebuie să încetăm să părem buni, și să iubim.

Exisă doua tipuri de persoane greu de iubit: dușmanii, cei care ne vor răul, și cei care nu ne pot răsplăti binele făcut (Matei 5).

A sluji lui Dumnezeu înseamnă a sluji oamenilor. Isus s-a smerit și a devenit slujitor oamenilor ostili Lui; mai mult, și-a dat viața pentru oameni.

Când iubim așa, arătăm natura Lui Dumnezeu