Baruch Adonai

Unele au nevoie de liniște deplină ca să se concentreze la scris. Mintea mea, în schimb, accelerează spre viteza maximă numai atunci când aude ceva frumos.

Mi-am găsit melodia care să o mulțumească. Pe ea, mintea.



Iubesc vocea lui, ritmul, instrumentele, versurile, dansul...O splendoare!

P.S

Paul Wilbur este un cântăreț american care încearcă prin muzica sa să obțină o reconciliere între tradiția iudaică și cea creștină.

Autosugestie, credință, eu-l și Dumnezeu

Tot aud printre creștini că trebuie să folosim autosugestia ca să ne meargă bine. Cică gândirea pozitivă este ca un balsam pentru suflet.  Eu nu sunt de acord.

1.      Nu este biblică.

2.      Filozofia gândirii pozitive cu tot tacâmul este importată de la religiile orientale.

3.      Autosugestia exclude credința că ajutorul vine de la Dumnezeu și pune în schimb eu-l în centru. Ex.: eu voi face, eu voi  reuși etc..

Vă dau două exemple:

- Lara, ai să reușești să îți stăpânești emoțiile la examen. Esti puternică, deșteaptă și ai să poți.

-Lara, adu-ți aminte că ești fiică de Dumnezeu. Tu ți-ai făcut partea și ai învățat, Dumnezeu va face restul.

Diferențe? Observă cineva? Pai da, la primul exemplu sunt o egocentrică. La cel de-al doilea, sunt eu cu Dumnezeu. Asta mă păzește de păreri măgulitoare față de sine și îmi întărește credința.

Orice lucru în care îl excludem pe Dumnezeu are consecințe dăunătoare pe termen lung. Am învățat asta din experiență.

Definiția credinței din Biblie. Evrei, capitolul 11, versetul 1: Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.

Autosugestia conform DEX.  Influențare a propriei conștiințe sau comportări prin reprezentări sau idei care capătă caracter predominant.

Lead me to the cross

Tocmai am aflat cum poate amărăciunea să îți afecteze rațiunea și să te determine să devii imprudent. Este timpul să îi spun la revedere și să las loc speranței care face inima să se bucure și zambetul să apară.

Scrierea științifică la Cambridge

Marxismul nu a fost subiect de examen, dar a avut legătură cu istoricismul lui Popper, deci am folosit o idee de la domnul Alan Macfarlane.

Pentru cei care se zbat în chinurile scrierii licenței, am găsit că experiența lui poate ajuta. Păcat că nu am găsit video mai devreme.

Karl Marx la Cambridge

Dacă la examenul de mâine de istoriografie voi avea ca subiect marxismul, sper că îl voi impresiona pe prof scriind câteva din ideile expuse în această prezentare.

Cu adevărat, inteligența unui om se măsoară după maniera în care poate explica lucruri complicate în limbaj simplu.

O mostră, aici.

Ziua Absolventului și a Absolventei

Cred că am supărat-o pe amica mea de confesiune ortodoxă când am dezaprobat intervenția preoților ortodoxi și catolici în ceremonia din fața Primăriei, cu prilejul sărbătoririi absolvenților și absolventelor de la cele cinci universități de stat din Iași. Însă nu am facut-o din cauza apartenenței mele la o confesiune minoritară care nu a fost reprezentată, ci pentru că nu suport ca Dumnezeu să devină instrument politic! Consider că într-un stat de drept manifestările religioase trebuie să se desfășoare în privat, așa cum este scris în Constituție. Se cunoaște incomparabila influență pe care o exercită sentimentul religios în viața unei comunități, iar asocierea unei mari mulțimi cu diverse convingeri cu un discurs religios poate provoca recții negative, care mai degrabă ar trebui evitate.

 Mai jos, câteva imagini. M-am simțit extraordinar, și evenimentul de astăzi m-a determinat să iau decizia să particip totuși la cursul festiv.

 A, încă o chestie. De ce se numește Ziua Absolventului??? Să fie clar, nu sunt bărbat , deci sunt o absolventă, și așa ar fi trebuit să fie adăugat pe tricoul frumos pe care l-am primit!!!

proba dezaprobării

Planuri, planuri, planuuuuuuuri!!!

Tocmai am aflat de la un super prof. de istoria artei, de la Universitatea dinTorino, că am luat decizia cea mai bună să studiez acolo pentru că sunt niște profi foarte bine pregătiți în istorie. Și că pot apela la ajutorul dumnealui pentru orice problemă pe care o voi întâmpina.

Ceea ce semăna la început ca un salt în neant prin credință, începe să prindă contur.

Mai am trei examene de dat și o licență de susținut, dar eu încep să îmi fac planuri entuziaste pentru noua viață. Printre primele lucruri de care trebuie să mă ocup sunt perfecționarea limbii italiene și învățarea limbii franceze. Cu italiana nu îmi fac probleme, pentru căefectiv o iubesc. Franceza, însă, nu mă atrage în niciun fel, dar n-am încotro... fără franceză, istoria modernă nu poate fi studiată. De aceea, încep să mă obișnuiesc cu sunetul, apelând la pasiunea mea pentru desene animate. Habar n-am ce spune puștiul ăsta, dar mi-e tare simpatic.

Finalul studiilor, între trecut și viitor

Se presupune că la capătul unei experiențe trebuie să simt regret, melancolie, o apăsare care să marcheze momentul rupturii. E în firea umană să idealizeze trecutul, mai ales când se confruntă cu un viitor nesigur.

Am avut ieri ultimul curs  și nu simt decât un sentiment de eliberare și de ușurare. Trei ani din viața mea mi-au trecut prin fața ochilor minții, la capătul cărora spun  o rugăciune de mulțumire Tatălui meu, care m-a încurajat chiar atunci când eram pe punctul de a renunța. Îi mulțumesc că m-a făcut mai puternică prin fiecare palmă primită, învățându-mă smerenia și iubirea față de oamenii ostili. Mi-a facilitat întâlnirea cu persoane, puține, ce-i drept, dar  cu atât mai importante, care mi-au arătat ca există români respectuoși și dornici de schimbare prin abandonarea non-valorilor unei societăți închise și suspicioase la diversitate.

Cu toate acestea, rugăciunea mea de mulțumire se îndreaptă, mai ales, spre viitor, în sensul că îmi exprim recunoștința anticipat că va fi cu mine în noua experiență pe care trebuie să o trec, hopul renunțării la statusul de cetățean cu drepturi al unui stat și îmbrățișarea unui statut de studentă străină. Perspectiva nu mă sperie, pentru că prefer discriminarea în mijlocul unui popor adoptiv, decât în sânul poporului de care mă leagă totuși o legătură afectivă prin limba împărtășită și origine.

Însă, am două motive de regret: primul, că nu am studiat mai mult, lăsându-ma influențată de lipsa de dezinteres și de respect din partea celor cu autoritate (într-adevăr, atunci când nu primesc stimulii și provocarea necesară, și doza legitimă de prețuire, devin o mare leneșă), și că nu am reușit, prin puterea exemplului, să îndrept pe cei cu care am intrat în contact spre Dragostea Lui Isus. Împletite, știu că înclină balanța spre neajunsuri. Cum din greșeli învățăm, nu mă descurajez. Între timp m-am mai maturizat, intelectual și spiritual, deci viitorul se anunță bine.

Sunt ca o pasăre care așteaptă să fie eliberată după un timp de antrenament în care a învațat ceea ce dorește Stăpânul. Ce va ieși, va ieși. Mă abandonez complet în voia Sa.

Succes tuturor care se află în situația de a finaliza studiile universitare de licență! Nu vă speriați de viitor, Dumnezeu este deja acolo!