Tocmai am
aflat de la un super prof. de istoria artei, de la Universitatea dinTorino, că
am luat decizia cea mai bună să studiez acolo pentru că sunt niște profi foarte
bine pregătiți în istorie. Și că pot apela la ajutorul dumnealui pentru orice
problemă pe care o voi întâmpina.
Ceea ce
semăna la început ca un salt în neant prin credință, începe să prindă contur.
Mai am trei
examene de dat și o licență de susținut, dar eu încep să îmi fac planuri
entuziaste pentru noua viață. Printre primele lucruri de care trebuie să mă
ocup sunt perfecționarea limbii italiene și învățarea limbii franceze. Cu
italiana nu îmi fac probleme, pentru căefectiv o iubesc. Franceza, însă, nu mă
atrage în niciun fel, dar n-am încotro... fără franceză, istoria modernă nu
poate fi studiată. De aceea, încep să mă obișnuiesc cu sunetul, apelând la
pasiunea mea pentru desene animate. Habar n-am ce spune puștiul ăsta, dar mi-e
tare simpatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu