joi, 16 decembrie 2010

Eu si evreii (1)

Povestirile biblice de la Scoala Duminicala si ulterior lecturarea propriu-zisa a Vechiului Testament mi-au sadit admiratia fata de evrei, iremediabil si irevocabil. S-a creat o legatura cumva mistica, care, cred eu, nu va putea fi rupta indiferent de cum arata poporul evreu contemporan. 

Oricare ar fi  planurile lor malefice (sunt ironica),  nu pot trece cu vederea faptul esential ca religia crestina s-a nascut in mijlocul lor. Sau ca  Biblia este o carte scrisa de evrei (realitatea ca numerosi crestini uita si se declara antisemiti pe fata e trista...trista si dureroasa).

Recent am avut posibilitatea sa studiez mai mult istoria lor, mai mult  insemnand text extra-biblic. Din cate am observat, exista trei moduri de raportare in literatura de specialitate.

Cercetarea istorica care se vrea a fi obiectiva si stiintifica (unde sesizezi uneori urme de pozitii pro si contra),  literatura pro-evreiasca unde in mod fatis evreii sunt prezentati ca ingeri si toti ceilalti sunt orice in afara de asta, si in final, eu o numesc literatura "subterana",  acel tip de carte care cauta chestiile ascunse,  gen teoria complotului evreiesc de dominatie a lumii (interesant e ca aici am gasit anumite informatii mai putin ortodoxe despre iudaism pe care din pacate, nu le-am descoperit in celelalte doua).


Oricum, sunt tone de opere istorice pe acest subiect, (numarul lor spune ceva despre importanta sa, si nu cred ca toate cartile au fost finantate de evrei, o aburditate!).

Am avut parte si de numeroase discutii care m-au facut sa imi dau seama (din nou) cat de dezbatuta e inca problema poporului iudeu. De la dreptul lor istoric de a avea statul propriu pana la acuzatii de deicid, vrajitorie, sau obsesia omului fata de camatarul (explotatorul evreu), toate te ametesc si te fac sa iti doresti sa existe o unica explicatie. Sa se termine cu toate animozitatile, simpatiile etc.

Cum e imposibil, m-am multumit sa strang material pentru referat si sa las pe altii sa isi dea cu parerea despre cat e de bun sau rau acest popor.

Eu raman cu dragostea mea latenta.


4 comentarii:

  1. Mai, mai, domnisoara Lara are anumite simpatii iudaice. Hmm, nu sunt surprins, cunosc cel putin inca trei fete care impartasesc acelasi interes, mai mult sau mai putin obiectiv. As dori sa o intreb pe Lara de unde pasiunea fetelor pentru evrei, pentru cultura si civilizatia lor? Am vazut putine persoane de sex masculin care sa vada in evrei un interes de acest gen. De ce nu interes pentru armeni, hititi, ceceni sau basci? O fata a recunoscut ca s-ar marita cu un evreu, nu inteleg de ce, desi stiu ca pentru domnia voastra este un interes pur istoric, pentru ca va cunosc si va apreciez. Am si eu nelamuririle mele.
    Bravo pentru observatii si la cat mai multe posturi interesante.

    RăspundețiȘtergere
  2. Habar n-am. Nu cunosc toate fetele din lume ca sa am un raspuns. Rautaciosii ar putea afirma ca sunt fascinate pentru ca evreii sunt bogati ( si iar apare mitul evreului instarit).
    Cred ca oamenii in general, fara deosebire de sex, sunt fascinati de civilizatia iudaica (fie ca ii urasc, ii iubesc, sau sunt doar simpli curiosi). Istoria lor deosebita si legatura cu crestinismul pun sub un con de umbra armenii, hititii, cecenii si bascii dumneavoastra. Ceea ce explica "pasiunea".
    Multumesc de aprecieri si...chiar ne cunoastem? N-am niciun amic numit Anonim (am invatat la scoala despre un Anonnymus, dar asta e o alta poveste:) ).

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt un coleg intru istorie, draga Lara, o persoana alaturi de care ai dispute religioase (gen "Hei, hei, da-mi un exemplu de dinastie engleza" :)) Ai o exprimare frumoasa, se vede ca ai o cultura dezvoltata si ai citit mult. Spor la treaba si la tot mai multe posturi:)

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) Cred ca stiu cine esti, Anonimule!
    Mersi la fel de complimente si la cat mai multe "dispute".

    RăspundețiȘtergere