Eu am avut... Se numeşte Karl May şi este un autor german care a trǎit în secolul al nouǎsprezecelea. A scris tare muult despre lumea nord-americanǎ, despre contactele dintre albi şi “pieile roşii”, amerindienii localnici. Tot el i-a creat pe nemuritorii amici Old Shatterhand şi Winettou, dupǎ nume v-aţi dat seama cǎ sunt un european şi un autohton. Acest Winettou era fiu de şef de trib, al apaşilor, şi avea o sora frumoasǎ, curajoasǎ şi tare demnǎ, Nşo-ci. Tradus, înseamnǎ Zi Frumoasǎ. Deşi nu mergea în expediţii cu bǎrbaţii tribului, mǎ impresiona mai ales prin demnitate.
Eu cu ea voiam sǎ fiu. Stǎteam nopţi întregi treazǎ, visându-mǎ plecatǎ în expediţii de prindere a rǎufǎcǎtorilor. Aveam şi un cal preferat, ştiam sǎ citesc urmele, sǎ mǎ furişez în noapte fǎrǎ sǎ se audǎ nici “ps”, de aruncat cu lasso-ul...eram expertǎ. Mǎ cunoşteau toţi marii bǎrbaţi ai Vestului, eram personajul feminin care demonstra cǎ femeia poate sǎ se descurce foarte bine într-o lume masculinǎ.
Avântul romantic de când eram o copilǎ l-am simţit astǎzi din nou. Am vizionat filmul “True grit”, în regia lui Steven Spielberg. Aici, o tânǎrǎ de paisprezece ani aflǎ cǎ tatǎl ei a fost ucis de un rǎufǎcator şi porneşte în urmarirea lui, împreunǎ cu un bǎtrân şerif non-conformist din teritoriu, şi un altul care îl avea în vizor pe ucigaş de ceva vreme. Personajele sunt conturate superb, replicile pline de ironie “westernianǎ" abundǎ, nu mai zic de peisaje. Iar eroina este exact ceea ce visam eu cu ochii deschişi. Hotǎrâtǎ, deşteaptǎ, sigurǎ pe acţiunile sale, încǎpǎţânatǎ... şi curajoasǎ.
Finalul filmului m-a lǎsat cu zâmbetul pe buze... Dacǎ nu mi s-a dat sǎ trǎiesc atunci, pot astǎzi sǎ lupt. Nu pentru a dovedi cǎ ştiu sa mânuiesc Colt-ul la fel de bine ca un “el”. Existǎ multe alte domenii în care Nşo-ci-ile trebuie încǎ sǎ dovedeascǎ cǎ pot... de multe ori muult mai bine. Dar asta este deja o altǎ poveste.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu