Astăzi m-am simţit americancă. Liderul nostru de cor a venit cu propunerea, preluată de la americani, să colindăm în Mall altfel decât în formula tradiţională de cor grupat într-o parte a sălii.

De data aceasta am ales să formăm  mici grupuri şi să ne răsfirăm pe la mese. Vocea întâi la dreapta sălii, altistele în stânga, tenorii la mijloc iar başii (ultimii veniţi) lângă lift şi în ipostaza de nehotărâţi dacă să intre sau nu. Trebuia să pozăm în  oamenii dornici de KFC, mâncare mongoleză etc.

După aproximativ douăzeci de minute, cât ne-a luat să ne aşezăm cum trebuie, am început "reprezentaţia" cu colindul "O noapte  sfântă binecuvântată" (melodia din video de mai jos). Prima strofă fiind solo, ne-am ridicat cu toţii abia la refen.

N-am reuşit să surprind foarte bine atmosfera din sală, dar am observat câteva feţe surprinse din public, şi emoţia unora din cor ( inclusiv eu fiind emoţionată şi puţin nesigură de non-conformismul nostru).

Modul acesta deosebit de a colinda mă încântă... mi-ar plăcea să mai repetăm experienţa. Oricum, indiferent de "tactică", e o fericire întotdeauna să cânt despre naşterea Domnului.