marți, 11 ianuarie 2011

Gustul libertăţii


La vârsta de douăzeci și unu de ani, în State, ești considerat destul de înţelept și raţional încât ţi se permite să cumperi băutură alcoolică. Nu știu care e justificarea exactă, eu intuiesc că  are legătură cu partea morală  a problemei.

Cert e că trebuie să aștepți împlinirea acestei grandioase vârste pentru a te "ferici", legal, într-o orgie bahică. Şi americanii sunt destul de stricți, mai corect ar fi, foarte stricți cu cei care încalcă interdicția. Fetele lui Bush  au pățit-o și li s-a aplicat același tratament de pedeapsǎ ca muritorilor de rând.

La noi, românul, al cărui suflet se află permanent într-o strânsă relaţie de frăţietate cu natura, îşi poate permite această plăcere mai devreme cu trei ani. Că cei mai mulţi se iniţiază și mai devreme, știe toată lumea (inclusiv nenii polițiști și tantile vânzătoare care nu iau nicio măsură).

Eu am douăzeci și unu de ani, deci pot trage oricând o fugă  în State să mă (ne)fericesc bând. Din (ne)fericire  trăiesc în Romania și, de asemenea, nu simt nevoia unor astfel de (ne)plăceri. Ce e de apreciat cu adevǎrat la  vârsta asta, însă,  e sentimentul că  îmi place de mine

Nu ma refer însă la aprecierea fizică, nici la apariția unor sentimente de grandomanie, iar cult al personalității nu îmi construiesc. 

Îmi place de mine în sensul că încep să mă simt "așezată" în interior, că sunt, în mare, o persoană matură. Capabilă să ințeleagă mai mult, sa simtǎ mai puțin și sǎ aleagǎ mai bine.

E ca și cum pânǎ acum am fost într-un proces intens de contrucție-reconstructie și în final începe sa îmi placǎ cum aratǎ "clǎdirea". 

Ştiu cǎ întotdeauna va fi ceva de reparat, fixat, schimbat dar sunt conștientǎ cǎ schela a fost bine construitǎ și asta îmi da o senzație de bine interior. 

Acolo unde vǎd frumuseţe, ma minunez. Mai puţin frumosul (nu vreau sǎ folosesc cuvântul urâţenie, așa ceva nu existǎ la nicio fapturǎ de pe Terra) încerc sǎ-l retuşez și acolo unde chiar nu mai pot face nimic, accept și mǎ multumesc cu puțin.  

Aceastǎ siguranțǎ mǎ determinǎ sǎ mǎ raportez mai "maturicește" la tot ce mǎ înconjoarǎ.

2 comentarii:

  1. O alcoolemie de cuvinte12 ianuarie 2011 la 21:41

    Ma bucur ca te simti asa implinita la 21 de ani. La multi ani daca ai implinit recent.
    Eu, care nu sunt prea departe de tine ca varsta, nu ma simt bine nici cu aspectul fizic, sunt si grandoman, iar de alcool m-am saturat deja. :)))
    De maturitate ce sa mai zic... deseori parca am 5 ani.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hm, uite un cuvant care se potriveste bine cu starea ce am incercat eu sa o exprim...implinire. Interesant. As mai putea sa adaug si acceptare de sine, dar ma gandesc ca asta ar fi o cauza si nu un efect al sentimentului de implinire. Nu?

    Imi pare rau de primele doua aspecte, dar in legatura cu alcoolul..chiar sunt fericita ca ai ajuns la saturatie.

    E grav daca deseori ai maturitatea unui copil de cinci ani...:))

    RăspundețiȘtergere