Sunt fericită că am reușit să suțin, în final, teza de
licență.
Sunt fericită că un profesor pe care îl admir enorm pentru
pregătirea intelectuală și pentru deschiderea pe care o manifestă față de
cunoaștere, m-a felicitat și mi-a spus că l-am surprins plăcut prin maturitatea analizei, prin consistența și nota personală pe care am adus-o unui subiect extrem de dificil, prin faptul că stăpânesc un limbaj de specialitate.
Sunt fericită că același profesor a afirmat că am o reală înclinație
spre istorie culturală și spre istoria ideilor. Astfel, mi-a întărit decizia
deja luată de a mă specializa în această direcție.
Am realizat că posed un spirit critic neobișnuit pentru
vârsta mea, și pe care vreau să îl valorific la maxim de acum înainte. De
asemenea, am aflat că stăpânirea metodologiei, deși este partea cea mai aridă,
este fundamentală pentru un istoric.
Sunt fericită că am învățat încă o dată să mă stăpânesc și
să nu răspund atunci când am fost neîndreptățită.
Mulțumesc Domnului meu pentru tot!
bravo! ma bucur enorm!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos pentru încurajări și pentru felicitări!:)
RăspundețiȘtergereFelicitari, mai ales pentru incapatanarea de a continua in acest domeniu al istoriei. Putini studenti de la facultatea noastra reusesc sa nu fie doborati de rigiditatea sistemului si, uneori, a profesorilor. Succes mai departe(Ionut).
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Ionuț! Eh, dacă ar fi să ne lăsăm doborâți de sistem și de profesori, am fi undeva prin munți, ascunzându-ne.:D Ceea ce contează e să avem încredere în sine și în Dumnezeu, restul e poveste.:P Succes și tie la Konstanz! Sunt sigură că va fi extraordinar!:)
RăspundețiȘtergere