Politeţea confruntǎrii intelectuale

Din scurta mea experienţǎ, am observat cǎ în România noastrǎ ajungem greu la performanţa de a purta un dialog intelectual decent în cadrul unei dezbateri, comunicǎri s.a.m.d.. Un dialog intelectual decent nu presupune  doar folosirea unui bagaj de cunoştinţe, ci şi o moralǎ care sǎ se manifeste în menţinerea unui comportament respectuos faţǎ de persoana care susţine o altǎ opinie.  

Am gǎsit în volumul Politice, al lui H.-R. Patapievici, o scurtǎ descriere a experienţei sale în cadrul unei seminar desfǎşurat la Salzburg, unde au participat intelectuali de peste tot. Observând modul civilizat de desfǎşurare, el a schiţat punctele forte din care am extras acele învǎţǎminte, care se referǎ strict la politeţe.

1. Când ai o altǎ opinie decât cel ce tocmai a prezentat propria viziune, sub nicio formǎ  nu trebuie sǎ te referi la ““suportul” uman al ideilor discutate sau la presupusele lor motivaţii în istoria personalǎ a celui care le susţine: când discuţi cu cineva, trebuie sǎ te strǎduieşti sǎ vezi în faţǎ ta ideile puse în discuţie şi nu persoana care, întâmplǎtor, le poartǎ”.
2. Când construieşti o replicǎ,  care contrazice un punct de vedere, primul pas constǎ în identificarea unui punct, oricât de mic, cu care sǎ poţi fi de acord în aşa fel încât sǎ flatezi adversarul (a nu confunda cu lunguşirea) pentru a stârni simpatia intelectualǎ a acestuia.
3. Argumentul respins nu trebuie identificat  cu viziunea personalǎ despre lume a celui supus criticii. Viziunea personalǎ despre lume nu trebuie respinsǎ total, pentru cǎ implicǎ o participare afectivǎ personalǎ şi astfel ar putea fi resimţitǎ de cel criticat ca un argument ad personam.
4. Apelul la  citarea unei contra- afirmaţii de autoritate, a unei somitǎţi din domeniul de interes pentru a respinge un argument nu este o cale de recurs acceptatǎ.

Argumente care sǎ ne scuze cǎ noi nu prea apelǎm la cele de mai sus existǎ. Nu avem tradiţia intelectualǎ a Occidentului şi experienţa comunismului a fost traumatizantǎ în acest sens, pentru cǎ a întrerupt evoluţia intelectualǎ începutǎ înainte. Perfect adevǎrat. Ce nu-mi picǎ mie bine e faptul cǎ elitele noastre naţionale şi locale nu încearcǎ se reformeze şi astfel noi, tinerii, ne formǎm în acelaşi spirit rǎutǎcios şi nici mǎcar nu ne dǎm seama.