Absenta mea de pe blog, din ultimele doua saptamani, are o explicatie solida: incerc sa ma reacomodez cu prezenta zilnica a celor doisprezece frati si surori ce ii am. Adaugati la cifra de 12 inca 7 cumnati si cumnate, plus 7 nepotei si nepotele, faceti totalul, si astfel scuza mea poate aparea mai credibila.
Acestia si acestea traiesc cu totii in Torino, si, avand in vedere ca eu imi duc traiul cotidian in Iasi, pe tot parcursul anului, vacantele le petrec in Italia. Pentru o persoana care traieste o perioada de aproximativ zece luni ca unica fiica, poate deveni extrem de dificil sa accepte, dintr-o data, in spatiul intim, prezenta a atator apropiati.
Chiar in acest moment, cand scriu pe blog, ascult Waka Waka cu volumul la maxim, pentru ca ai mei nepoti si ale mele nepotele trebuie sa isi dovedeasca abilitatile de dansatori specializati pe ritmuri tribale. Bineinteles ca, din timp in timp, ma striga, fiecare, si eu trebuie, in postura de mare critic, sa ii felicit pentru demonstratii.
Facand abstractie de acest proces prin care tocmai trec, Torino mi se pare la fel de familiar ca ultima data cand l-am vazut. Nativii ma impresioneaza, in continuare, prin atitudinea relaxata si, mai ales, prin politetea afisata atunci cand ti se adreseaza. Am inca multe sa va spun dar, din nou, "noua" mea familie ma impiedica: tocmai s-au adunat in camera in care ma aflu pentru a urmari video-ul de la cea mai recenta nunta din familie.
Pe curand!
P.S. Nu m-am dumirit inca cum sta treaba cu diacriticile pe noul laptop, deci de acesta data am ciuntit limba romana. Iertare...!:)
Bine ai revenit pe meleaguri blog-uresti. Sa stii ca e mai bine sa ai o familie mare decat sa fii singur la parinti, esti o fata foarte norocoasa. Distractie placuta in continuare si te asteptam cu nerabdare pe taram iesean.
RăspundețiȘtergereMersi!
RăspundețiȘtergereDa, stiu ca e frumos. Dar crede-ma, de multe ori trebuie sa lupti sa iti pastrezi individualitatea.:))
"Cu nerabdare"... wowo!
Mersi din nou!