miercuri, 13 iulie 2011

Sunt o prinţesǎ şi vreau ca al meu cavaler sǎ mǎ trateze ca atare!


Sǎ fii mereu tu însǎţi, dar sǎ devii mereu ceva mai bun. (...)
Sǎ fii modestǎ, dar sǎ nu uiţi cǎ o fatǎ trebuie tratatǎ ca o prinţesǎ, iar o fatǎ specialǎ ca o zeiţǎ. Deci sǎ fii zeiţǎ!

Sunt sfaturi trimise de un amic drag, cu ocazia plecǎrii mele, mâine dimineaţǎ, la Torino, Italia.
Îmi plac. 

Primul, pentru cǎ vine ca o completare la “legǎmântul” meu public, descris în articolul anterior. Sǎ îmi pastrez eul, dar sǎ îl îmbunǎtǎţesc mereu. Al doilea, cred cǎ ar putea fi folosit ca un motto la orice fel de campanie care ar avea ca ţintǎ publicul feminin. Eu l-aş folosi, de exemplu, pentru a încuraja femeile sǎ cearǎ un comportament mai cavaleresc din partea domnilor cu care au relaţii. 

Le-aş zice: doamnelor, cereţi sǎ vi se facǎ curte ca altǎdatǎ!

Şi ce dacǎ pare un concept demodat, de pe vremea bunicii, care  vǎ aduce aminte cǎ atunci femeile nu se  bucurau de drepturile de care aveţi voi parte astǎzi.  Sǎ nu credeţi cǎ dacǎ acceptaţi sǎ fiţi curtate, demnitatea voastrǎ are de suferit. Nu vǎ reîntorceţi la starea inferioarǎ în care voiau unii sǎ vǎ menţinǎ doar pentru cǎ aşteptaţi din partea lui flori, versuri de dragoste şi ce mai vreţi voi. Curtatul ar trebui sǎ rǎmânǎ, în continuare, o parte importantǎ din jocul iubirii; este un drept al vostru sǎ fiţi cucerite cu ce vi se pare vouǎ romantic.

Protestaţi faţǎ de grosolǎnia lor şi revendicaţi-vǎ ce vi se cuvine!

Fiţi prinţese, or  zeiţe, şi cereţi un tratament pe mǎsurǎ!

Meritaţi!

12 comentarii:

  1. Cred ca esti printre putinele fete (daca nu singura) care recomanda atitudinea aceasta romantica, sau chiar victoriana (se pare ca acea curtare din evul mediu, comportamentul cavaleresc, nu era chiar asa cum pare in filme, dar tu stii asta). Ceea ce vreau sa evidentiez este ca nimeni nu mai are suflet romantic, visator, "demodat" in sensul bun al cuvantului. Se pare ca traim intr-o lume mult mai pragmatica, dar lipsita de sens si moralitate. Ar fi o idee buna, pacat ca nu o sustin decat putin tineri. (Ionut)

    RăspundețiȘtergere
  2. Critic de bloguri14 iulie 2011 la 13:32

    NUUUUU! De ce ai distrus blogul cu interfata asta oribila????

    RăspundețiȘtergere
  3. Critic de bloguri14 iulie 2011 la 20:15

    Ma rog, dar cu alea care se cred printese dar nu merita sa fie tratate asa ce ne facem?

    RăspundețiȘtergere
  4. Aww :( vreau si eu o printesa :( Oare m-ar accepta vreuna daca as veni calare pe un ponei si cu o sabiuta de lemn? :-ss Nu toti is printi, dar asta nu inseamna ca nu ne putem purta ca ei :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ionut,

    Pai cum sa mai ai un suflet romantic si visator cand incepi sa ai relatii de pe la varsta de doisprezece, treisprezece ani? Cum se intampla astazi. E imposibil. In timp, devii un cinic suparat pe viata.

    Facem o petitie online? Sa vedem cam cati si-ar lua angajamentul de a deveni mai morali in relatii. Poate ar iesi ceva fain.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Critic de bloguri

    :)) Nu poti fi asa dur, sa zici ca am distrus blogul!
    Si poate pentru tine e oribil ce am scris, dar pentru mine reprezinta o concluzie la care am ajuns dupa mult, mult timp de meditat.
    Deci respect-o!

    Acum... cat despre cele care se cred printese dar nu sunt... vina nu le apartine lor. Mediul in care au trait sunt sigura ca le-a conturat intr-un mod urat. Multe din ele nu sunt printese pentru ca n-au fost educate corespunzator.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim.

    :))

    Sincer, habar n-am cati printi si cate printese de "sange pur" mai exista astazi. Cu decaderea monarhiei, vremea lor s-a stins.

    Dar eu vorbesc mai degraba despre un concept. Regalitatea aduce cu sine un timbru de moralitate, de decenta si sacralitate. Transpus in social, mai exact in relatiile dintre un barbat si femeie, va duce la formarea unei relatii armonioase, caracaterizata de atributele de mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  8. Critic de bloguri18 iulie 2011 la 11:11

    @Lara
    Cand am zis "oribil" ma refeream la aspectul blogului. I-ai schimbata "theme-ul". Nu ma refeream la ce ai scris in postul asta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Abia ai ajuns in Italia si esti deja activa pe blog... Foarte bine, arbeit macht frei (in sensul bun al cuvantului). Eu zic sa facem un sondaj online, sa vedem cum vad tinerii relatiile in care se implica. Apropo, cei de 12-13 ani nu au relatii, ci incidente amoroase pseudo-adolescentine. Eu ma refer la tinerii peste 20 de ani.
    Distractie placuta la Torino(Ionut).

    RăspundețiȘtergere
  10. @Critic de bloguri,

    :))
    Eu il ador!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Ionut,

    Din pacate, adolescentii de 12-13 ani, obisn1uiti cu "incidentele amoroase pseudo-adolescentine" , foarte greu vor reusi sa dezvolte relatii adevarate.
    Aceasta pentru ca, in timp, va deveni o atitudine care va face parte din viziunea lor despre lume si viata.

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu ma pricep la romantisme, dar stiu sa iubesc cu pasiune si cu inima, sii mare greseala pent-u ca cand iubesti prea mult ti-o ei peste nas. Asas eu, asas in general sentimentali.

    RăspundețiȘtergere