Și mi-am zis că voi scrie în fiecare zi despre un eveniment care prețuiește mult pentru mine, deși la scară istorică constituie o minusculă părticică: experiența de studentă Erasmus la Perugia, în Italia.
După cum vezi, nu am urmat întocmai planul bine pus la punct. Sunt de șase zile mari de când am ajuns și acesta e primul text. Motivele sunt numeroase, dar cel mai important e lipsa internetului. Cum sunt eu căscată, m-am înregistrat de prea multe ori și sistemul s-a blocat. Acces la internet avea scumpa mea colegă de cameră și de facultate, dar mi-a părut aproape un sacrilegiu să adun primele impresii pe un laptop străin și așa s-a năruit bună mea intenție. Nici o problemă, totuși. Experiențele de până acum s-au întipărit ca un fier roșu în ființă mea.
E pentru prima dată când sunt departe de casă pentru studiu. Statul la cămin e o altă noutate cu care m-am familiarizat atât de bine și de plăcut încât acum am dulcea senzație de casa, dolce casa atunci când mă întorc de la cursuri. Drămuirea banilor de la bursă constituie însă o sursă de stres continuu. Niciodată nu m-am priceput la matematică, poate doar la operațiile cu minus. Prin urmare, suma mea este într-o continuă scădere, cam în genul declinului Imperiului Roman, asta ca să forțez o sintagmă istorică celebră. Cum nu vreau cu niciun preț să apelez la sponsori generoși, de genul membrii familiei, trebuie totuși să încep sa gandesc mai mult ca Pitagora.
După cum vezi, nu am urmat întocmai planul bine pus la punct. Sunt de șase zile mari de când am ajuns și acesta e primul text. Motivele sunt numeroase, dar cel mai important e lipsa internetului. Cum sunt eu căscată, m-am înregistrat de prea multe ori și sistemul s-a blocat. Acces la internet avea scumpa mea colegă de cameră și de facultate, dar mi-a părut aproape un sacrilegiu să adun primele impresii pe un laptop străin și așa s-a năruit bună mea intenție. Nici o problemă, totuși. Experiențele de până acum s-au întipărit ca un fier roșu în ființă mea.
E pentru prima dată când sunt departe de casă pentru studiu. Statul la cămin e o altă noutate cu care m-am familiarizat atât de bine și de plăcut încât acum am dulcea senzație de casa, dolce casa atunci când mă întorc de la cursuri. Drămuirea banilor de la bursă constituie însă o sursă de stres continuu. Niciodată nu m-am priceput la matematică, poate doar la operațiile cu minus. Prin urmare, suma mea este într-o continuă scădere, cam în genul declinului Imperiului Roman, asta ca să forțez o sintagmă istorică celebră. Cum nu vreau cu niciun preț să apelez la sponsori generoși, de genul membrii familiei, trebuie totuși să încep sa gandesc mai mult ca Pitagora.
Un alt mic inconfort ar fi lipsa bucătăriei... No cucina, no mangiare... Dețin însă un card cu care pot cumpăra mâncare de la cantină. Acum depinde care locșor de desfătare culinară aleg, pentru că sunt mai multe puncte de interes gastronomic. Astăzi l-am descoperit pe cel mai calitativ și frica mea de a leșina la sala de lectură din cauza hranei proaste a dispărut. Trecând peste aceste detalii economico-culinare, vreau să declar răspicat și cu toată convingerea că m-am îndrăgostit iremediabil de Perugia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu