Poveste

Se spune că săracul se obișnuiește mai bine la bogăție, pe când cel avut acceptă extrem de greu lipsurile atunci când apar.
...

 

....
Se zice că o tânără se întorsese în orașul natal de aproximativ o săptămână, de la o minunată experiență Erasmus în Perugia. Era o  săracă care se îmbogățise printr-o experiență culturală extraordinară și care trebuia să își lepede rochia de bal, pantofii de cleștar și atitudinea de prințesă a lumii de basm, și să reînvețe să trăiască ca o săracă.

Fără politețe. Fără zâmbet. Fără amabilitate.
 

Ea se așteptase la ce va regăsi. Încercase să se pregătească psihologic pentru șoc. Îi spuseseră cei care au îmbogățit-o. Își amintea ea însăși, dar vag pentru că se obișnuise cu traiul bun. De aceea primul impact cu vechea lume în care crescuse o derută complet. Priviri tăioase peste tot. Fețe crispate. Lipsuri materiale și lipsuri interioare.

Însă ea se născuse în sărăcie. De aceea nu se descurajă.

Își suflecă mânecile, nu își lasă deoparte rochia pusă inițial la păstrare în camera cea mai luminoasă, strânse din dinți cu o îndârjire pe care nu credea că o posedă și își jură sieși că, deși lumea din jurul ei este necăjită, nu se va lasă influențată. 
 
Că va încerca să fie ea cea care face diferența, împreună cu acei puțini alți bogați.