De doua lucruri sunt sigura astazi. Primul, ca refuz limitarea libertatii religioase care s-a manifestat in intreaga desfasurare istorica a medievalitatii. In al doilea rand, nu inghit relativismul contemporan al credintelor religioase, purtat in numele tolerantei.
Faptul ca "ma leg" de conceptia medievala si de cea actuala pare putin ciudat, caci stim ca cele doua conceptii se difera irevocabil prin insemnatatea ce o da, fiecare, ideilor religioase.
Evul Mediu social, politic, stiintific etc. este impregnat de mentalitatea crestina. Contemporaneitatea limiteaza strict religiosul in sfera spatiului privat (consecinta a modernitatii).
Dar cred ca ambele exprima doua extreme, asupra celei dintai avand o intelegere destul de concisa. Asupra celeilalte inca incerc sa gasesc un raspuns viabil (sunt total de acord cu secularizarea, ce vreau eu e sa aflu cum sa ma raportez la ce voi descrie in ultima parte a expunerii).
Mi s-a intamplat sa afirm ca prefer gandirea crestina medievala, cu toate superstitiile ce o insoteau, amalgamului de credinte derizorii, reintoarcerii la credinte pagane (gen inchinarea la Mama Natura), incercarii ecumenice ce relativizeaza, astazi, trairea spirituala autentica. Imi facusem eu portretul ideal al omului religios care, desi incult si fara posibilitatea de a apela la Sursa, credea in Dumnezeu. I se inchina intr-o forma primitiva, asa cum putea, si in functie de capacitatea-i intelectuala. Desi ii era cenzurata experienta divina (ma refer, mai ales, la Inchizitie).
Contemporaneitatea religioasa se prezinta sub forma unui pluralism ametitor, dat al libertatii religioase depline (bineinteles, raportandu-ma la Europa si cele doua Americi) .Traind intr-o astfel de societate, am invatat ca toleranta trebuie sa ma caracterizeze. Apartenenta la o confesiune crestina minoritara in Romania cred ca a intarit acest spirit al acceptarii "celuilalt", avand in vedere ca eu insami sunt tolerata de majoritate.
Asadar, respect toate formele de inchinare si
crez. Chiar daca nu le accept personal si refuz sa le percep ca o alta
Cale de a accede la Divinitate.
Pana aici am enuntat doua stari de fapt: nu am nicio
problema sa recunosc diversitatea religioasa, si consider ca Adevarul
s-a revelat prin Unul.
Nedumerita sunt insa de ceva. Acceptarea diversitatii nu implica automat un grad de relativizare, recunoscand ca toate religiile sunt bune, indiferent de ceea ce exprima?
Sau mai sunt oare toleranta atunci cand cred ca nu exista Purgatoriu, ca Mahomed nu are dreptate cand afirma ca Isus a fost un simplu profet, sau ca rugaciunea catre sfinti nu ma zideste spiritual? Caci eman un exclusivism evident in ceea ce priveste adevarul credintelor .
Imi pare ca exista o contradictie pe aici, dar imi scapa.
...
Nu vreau ca perceptia mea despre Dumnezeul Bibliei sa fie redusa la valorile comune regasite in cele trei religii monoteistee. Care, dupa cum spunea un domn, Roger Arnaldez, ar duce la un "umanism iudeo-islamo-crestin".
Nedumerita sunt insa de ceva. Acceptarea diversitatii nu implica automat un grad de relativizare, recunoscand ca toate religiile sunt bune, indiferent de ceea ce exprima?Sau mai sunt oare toleranta atunci cand cred ca nu exista Purgatoriu, ca Mahomed nu are dreptate cand afirma ca Isus a fost un simplu profet, sau ca rugaciunea catre sfinti nu ma zideste spiritual? Caci eman un exclusivism evident in ceea ce priveste adevarul credintelor .
Imi pare ca exista o contradictie pe aici, dar imi scapa.
...
Nu vreau ca perceptia mea despre Dumnezeul Bibliei sa fie redusa la valorile comune regasite in cele trei religii monoteistee. Care, dupa cum spunea un domn, Roger Arnaldez, ar duce la un "umanism iudeo-islamo-crestin".
1). Ce ar fi gresit daca m-as inchina in continuare "mamei natura" , care INCA ne tolereaza pe toti si nu tine cont ca suntem crestini, musulmani, hidusi, negri, galbeni, gri .. ?
RăspundețiȘtergere2). Iisus (Isus) = Mohammed = Haile Selassie = orice alt profet ; iar Mohammed are dreptate in legatura cu Iisus (Isus) deoarece e unul dintre profetii mai "tineri", deci mai puternic cel putin din punct de vedere a fundamentului religios;
3). De ce nu ai vorbit nimic despre politeism si de ce politeismul n-ar fi o solutie buna pentru societatea contemporana mai ales ca, cel putin in crestinism, avem o sumedenie de confesiuni nemaintelegand de fapt care e "calea cea dreapta" (daca ar fi vreo una)?
Refuz inchinarea la Mama Natura pentru ca inseamna adorarea zeitei pamantului, numita in "vechime" Gaia, in paganismul pre-crestin. Perspectiva mea crestina (pe care mi-o asum constient si nu ca un dat al mediului in care m-am nascut) ma determina sa cred ca e gresit, din simplul motiv ca Isus nu mai este "Calea, Adevarul si Viata".
RăspundețiȘtergereM-ar interesa sa stiu ce inseamna pentru d-voastra Mama natura si acea toleranta ce o considerati implicita, revarsata asupra tuturor etniilor sau raselor( gri? exista oameni gri??- sau ati vrut sa subliniati infinitatea tolerantei acesteia, incluzand ceva care nu exista dar care ar fi acceptat imediat).
Imi prezint scuzele, dar nu am inteles conexiunea dintre varsta profetilor, adevarul celor spuse de Mahomed si fundamentul religios (?). Va rog sa ma lamuriti.
Intelegerea Caii nu o dau confesiunile, nici politeismul. Vorbind iar ca o crestina, Calea este revelata omului prin auzirea Cuvantului, studierea si implinirea Lui.
Ma feresc sa afirm ca exista solutii religioase bune pentru societate. Imi suna cumva a limbaj religios medieval restrictiv, cu tendinta de omogenizare.
Nu sunt de acord cu acest tip de toleranta, este doar o toleranta de suprafata, superficiala.Asa cum inteleg eu din articolul tau da, acceptam ca exista si oameni care au idei, credinte, obiceiuri diferite dar doar atata timp sunt departe de noi, cat nu intram in contact cu ei, dar suntem totusi convinsi ca noi detinem adevarul iar ceilalti, saracii nu au avut aceasta sansa. Eu sustin un alt tip de toleranta, o toleranta comprehensiva, o toleranta care accepta ca se prea poate ca stilul de viata al unui evreu, arab, hindus sa fie la fel de profund, la fel de spiritual ca cel al unui crestin, sa zicem.Cred cu tarie ca toate religiiel au o substanta comuna: ne indeamna sa traim in armonie cu noi ( ceea ce implica divinitatea care se afla in noi), cu semenii nostri ( implicit divinitatea care se afla in toti) si cu natura ( la randul ei creata de divinitate), restul sunt conventii inventate de noi oamenii.Ceea ce ar trebui sa facem noi, este nu sa incepem sa analizam, nici macar in sinea noastra, care e cea mai buna, cea mai avansata, cea mai veritabila religie, ci sa incercam sa ne asumam substanta, comuniunea veritabila cu aproapele nostru, o convietuire pasnica.Parerea mea este ca suntem pe drumul gresit, am deviat, am esuat de la a gasi ceea ce este cu adevrat important, am mers pe o pista gresita, obiectivul nu este gasirea celui mai bun ceva, ceva de nezdruncinat, sigur, noi nu putem ajunge la acest nivel, dar trebuie sa traim in armonie.
RăspundețiȘtergereAti inteles gresit. Dupa cum am spus, apartin de un cult religios minoritar in Romania, cu idei, credinte, obiceiuri diferite. Intru in contact cu "ceilalti" zilnic si accept diversitatea in continuare.
RăspundețiȘtergereSunt de acord ca religia crestina, iudaica, cultele orientale sau noile miscari religioase etc. ne indeamna la armonie. Cu exceptia islamului, bineinteles.
Ce s-a intamplat totusi intre primii crestini si Evul Mediu? de ce s-au deteriorat principiile si conceptiile despre crestinism? de ce omul Evului Mediu trebuia sa se mai inchine si la mama natura cand primii crestini stiau atat de clar ca doar Isus este Calea, Adevarul si Viata?
RăspundețiȘtergere"Asadar, respect toate formele de inchinare si crez. Chiar daca nu le accept personal si refuz sa le percep ca o alta Cale de a accede la Divinitate.(...)Nedumerita sunt insa de ceva. Acceptarea diversitatii nu implica automat un grad de relativizare, recunoscand ca toate religiile sunt bune, indiferent de ceea ce exprima?" - "Dictionareste" vobind.."a tolera" inseamna atrece cu vederea peste, a suferi, a indura un anumit fapt sau o anumita persoana. Faptul ca tu tolerezi celelalte credinte nu inseamna relativizare. totusi trebuie sa traim in continuare in armonie, chiar si cu ceilelalte religii si culte religioase. cu iudeul sa fii iudeu si cu grecul grec, ca sa ii deschizi si grecului ochii.
ps- imi plac framantarile tale:)
Salut, Andra!
RăspundețiȘtergereNu-mi dau seama exact ce s-a intamplat. Ma preocupa serios problema aceasta. Oricum, din ce am citit, am observat ca impunerea crestinismului ca religie de stat a adus multe compromisuri. Apoi, mentinerea sarbatorilor, a obiceiurilor pagane sub paravan crestin a dus mult la alterarea invataturii cristocentrice(de aici multitudinea de obiceiuri si superstitii, straine invataturii primare biblice).
Crestinarea poparelor presupunea botezul in masa. Crezi tu ca persoanele acelea ajungeau sa cunosaca divinitatea ca Dumnezeu personal? Nicidecum, corespondenta inaltilor prelati dovedeste dificultatea cu care se confruntau. Daca nu ma insel, datorita greutatii cu care se "implementa" doctrina crestina, s-a ajuns la o forma de compromis, prin care multe obiceiuri, ritualuri ancestrale capatau o forma crestina.
Acestea sunt chestii generale pe care cred ca le gasesti usor oriunde(in speta, in mediile protestante). Daca vrei o carte "istoriceasca", iti recomand "Genesa crestinismului popular al romanilor". E scrisa de un prof' de-al meu, Nelu Zugravu.
p.s-mersi de explicatii, si de "placut":)
Hello Lara,
RăspundețiȘtergereEu inteleg perfect dilemele tale. Cred ca toleranta religioasa nu vine ca urmare a unui pluralism ametitor in care totul e acceptat. Toleranta e una din valorile crestine prin excelenta. Cred ca intelegerea si acceptarea altor religii merge dincolo de ce spune Mahomed la un moment dat despre Iisus. Sa nu uitam ca nu mai devreme de acum cateva saptamani, Andrei Plesu gasise intr-una din pildele lui Iisus valente nebanuite in legatura cu cine sunt oamenii credinciosi.
Evul Mediu nu poate fi un exemplu pentru simplu fapt ca a fost leaganul ateismului oferind leitmotivul ateilor din prezent: barbaria Bisericii. Prezentul e mai bun dintr-o perspectiva simpla, fiecare e liber sa fie ce vrea si sa creada in ce vrea fara sa se roage sub pat de frica. E o credinta individualizata a carei intensitate nu depinde de factori externi, ceea ce e minunat.
Eu cred ca orice religie care zugraveste un creator si vehiculeaza valori umane reale e buna si viabila. Islamismul e prost inteles si practicat asemenea crestinismului in trecut. Asta nu schimba oamenii care il practica si nici valorile pe care isi fundamneteaza existenta.
Cu cat vom fi mai deschisi sa intelegem alte religii sau curente religioase ( daoismul e din punctul asta de vedere la loc de cinste ) cu atat mai bine ne vom intelege propria spiritualitate. Cu cat inaintam in propria cunoastere cu atat ne va fi mai usor sa vedem "frumosul" din orice. E un prim pas in directia corecta avand in vedere ca fiecare din noi suntem ceea ce gandim in inima noastra.
Ai dreptate, "domnu' chinez":), cand vorbesti de toleranta ca valoare intrinseca a crestinismului. Absolut, sunt de acord!Valorile crestine se impun prin Cuvant, nu prin sabie.
RăspundețiȘtergereNedumerirea mea e mai mult de natura ideatica. Adica, prectic, la nivelul relatiilor cu semenii eu tolerez orice forma de inchinare- m-am declarat adepta a secularizarii.Insa imi pare ca ma contrazic, caci la nivel mental eu nu trec cu vederea adevarurile vehiculate de alte religii. Intelegi marea mea problema existentiala?:)
Nu pot fi de acord ca "orice religie care zugraveste un creator si vehiculeaza valori umane reale e buna si viabila". Aici vad eu relativizare, si abatere de la adevarul biblic crestin. Iar deschiderea de care vorbesti ne duce la un sincretism religios, pe care nu mi-l doresc (imi da impresia de o lume confuza si nefericita, fara repere solide).
Admit ca folosirea cuvantului "buna" a fost o eroare. Orice religie sau curent religios care evoca cele mentionate de mine se poate constitui intr-un subiect viabil de discutie.
RăspundețiȘtergereIti inteleg problema existentiala si totul pleaca de la toleranta de care vorbeam. Eu nu categorisesc oamenii cand vine vorba de religie, dar un bun crestin nu este unul blocat in dogmatism ci unul aflat in continua cautare, deschis la real knowledge. Tu "nu ai voie" sa nu treci cu vederea ce e in curtea de peste drum. Nu noi suntem cei care trebuie sa judece.
Cel ce e fara de pacat sa arunce primul piatra, remember? :)
De ce nu poate totul sa fie mai simplu? Uite eu de pilda cred in mine. Sunt propria mea jucarie pe care incerc sa o modelez in ceva bun. Cand gresesc imi asum greseala si creez un plan de redresare.
RăspundețiȘtergereSa fiu Pinocchio si mesterul Gepeto in acelasi timp? Logica imi zice ca-i imposibil.
RăspundețiȘtergereSa fiu jucaria si Dumnezeu modelatorul? Sufletul afirma raspicat ca-i un mare targ.
Apropo, cum iti dai seama daca ceva e gresit ori ba?
Nu sunt singur pe lume.
RăspundețiȘtergereHector Malot te-ar contrazice. Glumesc.
RăspundețiȘtergereM-am tot gandit si nu m-am prins cam ce vrei sa spui. Te explici, te rog?:)
Cred ca nu rezonam, stimata Lara. Pentru mine puzzle-ul credintelor e exact ca si poza aia cu scarile in N dimensiuni de mai sus. Privesc din exterior si ma oboseste sa incerc sa inteleg ceva. Asa ca ma bazez pe ce stiu: ca depinde de mine sa fac lucrurile bine si ca in functie de reactiile celorlalti o sa-mi dau seama daca gresesc.
RăspundețiȘtergereSistemul e destul de inchis asa, dar destul de eficient zic eu.
Am inteles ca, ascultand de vocea launtrica si raportandu-va la ceilalti, stiti ce e bine si ce e rau. Si intreb, dupa ce se ghideaza ceilalti, cine le spune lor, sau dumneavostra, care-i albul or negrul?
RăspundețiȘtergereEu cred ca e constiinta, glasul Lui Dumnezeu.
Imi pare tare obositor sa tot urmaresc reactiile oamenilor (care-s atat de schimbatori!)si sa-mi construiesc principiile jurul lor.
in*
RăspundețiȘtergereNu stiu ce sa zic... pare o discutie sterila. Singura mea concluzie e ca nu putem sti. :)
RăspundețiȘtergereDa, suntem liberi sa tragem propriile concluzii...
RăspundețiȘtergereSi eu sunt tot un "minoritar". Din cauza relativismului postmodern si a tolerantei crestine, ani de zile am trait intr-o acedie paralizanta si in acelasi timp o cautare febrila dupa adevarul dogmatic.
RăspundețiȘtergereSimplu spus,.. daca exista cu adevarat un Dumnezeu- persoana(si nu doar un spirit difuz(si confuz!)), atunci probabil ca acest Dumnezeu are o gandire a Sa, o intelegere proprie a Sa despre Sine. Cu alte cuvinte, o "teologie" a Sa. Am trait cu Dumnezeu gandidu-L in cateva din urmatoarele variante:
1. Dumnezeu este sau ortodox sau catolic sau protestant sau iudeu sau.. doamne feri, musulman. In termenii nostri omenesti, mi se pare just ca un astfel de Dumnezeu, sa-i zicem Isus, sa aiba opinii teologice. Sa nu uitam ca in pb teologica a vietii de dupa moarte, Isus a luat partea fariseilor in defavoarea saducheilor. Deci, care este religia pe care Dumnezeu o considera cea mai apropiata de adevarul Sau? Dar asta e o intrebare care presupune prea multa munca, asa ca mai avem si alte variante.
2. E posibil sa existe mantuire in orice religie. Nu conteaza ce fel de dogma practici, daca iubesti, daca ai o inima sincera si o traire autentica, te vei mantui. Dar ce e aia o traire autentica? Dupa ce valori sa ma ghidez? pentru ca adesea virtutile unor religii sunt viciile celorlalte. Asadar, poate ca...
3. De fapt Dumnezeu este idolul creat de noi sau de societatile noastre dintr-o nevoie psihologica de alinare. Practicam adesea un fel de onanie religioasa pt ca avem nevoie sa ne justificam cumva slabiciunile si sa ne raportam la un Sef, sa acceptam si sa trecem peste ceea ce e de neinteles(ex. cataclisme, etc), sa fim uneori patetici si sa ne plangem pacatele catre El, fara a cere iertare celor carora le-am gresit, sa ii spunem ca-L iubim pt ca de fapt nu putem sa le spunem propriilor parinti ca ii iubim.
In fine, nici eu nu am inca un raspuns clar la problema asta. Cert este ca Stiu ca Dumnezeu Este, ma iubeste, ma vede, ma ajuta. Si asta dincolo de modul cum mi-l imaginez eu. undeva in biblie se zice ca atunci cand ne rugam, noi nu stim de fapt cum sa ne rugam, asa ca Duhul Sfant "traduce" pentru noi catre Tatal.
Cu siguranta Dumnezeu este altfel decat mi-l imaginez eu. Sau parintele Cleopa. sau oricine. poate ca unii il "aproximeaza" mai bine, dar oricum El ramane un mare necunoscut. Si tocmai de asta e fain. Aventura care ni se propune este sa-L cautam neincetat.
Costin, e destul de relativ sistemul tau de gandire. Cumva, te incadrezi in confuzia post-modernista de care ziceam eu.
RăspundețiȘtergereVorbesti de un altfel de Dumnezeu...altul decat ti-l imaginezi tu. Crede-ma, daca incepi sa il creionezi dupa fiinta ta pamanteasca, ajungi sa ai o imagine foarteeeeeeee deformata despre El. Singura oglindire a Persoanei Sale o vezi in Biblie. Ramane un necunoscut in masura in care noi refuzam sa il cunoastem. Necitind Scripturile, neavand o relatie personala...te duci departe si creezi un Dumnezeu dupa firea noastra.
Traducerea de care zici tu are loc cand credinciosul vorbeste in limbi. In rest... noi suntem fiinte rationale care stim ce rostestim cand ne rugam
rostim*
RăspundețiȘtergere