Profa' de istorie

Marţi, în cadrul seminarului de Didactica Istoriei, a trebuit să predau o lecţie în faţa colegilor mei. Timp de aproximativ douăzeci şi cinci de minute mi-am dat toată silinţa să explic "Regimul Antonescu şi evreii (1940-1944)".

 Impresiile s-ar reduce la trei constatări.

1. Postura de profesor îţi permite să direcţionezi  discuţia în aşa fel încat să nu rămai descoperit la nivel de informaţie. De aici m-am prins eu cum de profesorii par tot timpul atat de deştepţi! (nu că n-ar fi) şi atotştiutori (şi aici nu sunt).

2.  La întrebări e mai uşor să răspunzi decât atunci când stai în bancă, ca student. Cumva, reuşeşti mai bine să îţi pui ordine în idei şi să formulezi un răspuns logic.Si oricum tu  eşti omul care s-ar presupune că deţine informaţia şi cel din sală se poziţionează în ascultător. 

3. A sta în faţa unor oameni încercand sa le transmiţi ceva şi sa îi antrenezi în dialog e dificil dar provocator.