Arhivele şi "chestiunea evreiască"

Am fost astăzi la o lansare de carte,"Chestiunea evreiască în documente militare române. 1941-1944", de Ottmar Traşcă. 

M-a uimit din nou reacţia pe care unii dintre noi o au, încercând să disculpe masacrul care S-A INTAMPLAT în Romania anului 1941, prin luări de poziţie de genul " germanii deţineau comanda militară şi romanii erau doar nişte executanţi". 

Libertatea de exprimare e unul din drepturile noastre fundamentale pe care nu trebuie nimeni şi nimic să ni-l refuze sau limiteze. Insă să faci abuz şi să negi cu desfrânare ceva evident înseamnă deja să lezezi libertatea celuilalt (încă sunt în viaţă victime... dacă baza documentară nu pare destul de credibilă, atunci se poate apela la mărturiile orale ale acestora).

Era în sală un domn evreu batrân care s-a ridicat şi a  afirmat că familia sa a fost victimă a politicii antonesciene (martor "viu" deci). 

Cred că atunci a fost momentul când am conştientizat "live" ( o experienţă tristă) cât e de necesar ca să se clarifice, prin accesul la arhive şi publicarea de documente, "chestiunea evreiască" într-un mod obiectiv. Si dacă obiectivitatea istoricului inevitabil nu poate fi deplină, această stare de fapt fiind de ajuns pentru unii sau unele  ca să respingă cercetarea istorică, esenţial e ca romanii interesaţi să îşi poata formula o părere proprie prin studierea nemijlocită a  surselor.