sâmbătă, 16 aprilie 2011

Sionismul, Calea politicǎ spre statul național (1)


 Mișcarea sionistǎ (numitǎ astfel de la colina Sion unde se situeazǎ Iersualimul), a fost o reacție politicǎ la antisemitismul european de la sfârșitul secolului al nouǎsprezecelea. 

S-a manifestat întâi în Imperiul multietnic Austriac, unde  decadența liberalismului ( vazut ca un scut pentru evrei cǎci, protejându-le activitǎțile economice, le permitea un trai de bunǎstare relativ) și ascensiunea național-socialismului amenința poziția comunitǎții evreiești care era, într-o mare mǎsurǎ,  asimilatǎ.

Acest atac venit din partea socialismului și concretizat în discursul politic  era în opozitie fǎțǎ cu principiile socialiste, care proclamau o societate egalitarǎ (i-ar include deci și pe evrei). În plus, socialismul preamǎrea un internaționalism amenințǎtor la adresa constructului de stat național, or național-socialiștii austrieci deveneau în aceasta perioadǎ "prea naționali".

În acest context Theodor Herzl, ziarist vienez de origine maghiarǎ, concluziona cǎ asimilarea totalǎ nu va fi posibilǎ niciodatǎ în Europa, realitate doveditǎ foarte bine prin cazul Dreyfus din Franța. 

El  publicǎ Statul evreu în 1895 unde, în linii mari, scrie despre  adunarea evreilor din diaspora și stabilirea lor în Palestina, iar forma de guvernǎmânt a noii comunitǎți urma sǎ fie aleasǎ  între o monarhie constituționalǎ și o republicǎ aristrocraticǎ



Acum, știind cǎ evreii au avut o casa regalǎ în antichitate, interesant ar fi de urmarit daca Herzl si sprijinitorii sai s-au gandit la o posibila alegere si pe baza a caror considerente; ar fi apelat la una din familiile regale europene “importatoare” de capete încoronate, așa cum s-a intamplat in statele balcanice? Si in plus, de unde ideea unei monarhii sau republici- erau oare evreii impartiti in doua tabere, monarhisti si republicani (asa cum au existat polemicile din Romania).

Revenind, surprinzǎtor sau previzibil, o mare parte din evreimea asimilatǎ primește cu ostilitate ideea revenirii în ținutul Palestina, Tara biblicǎ a Fǎgǎduinței. Proiectul este receptat insa cu entuziam de catre comunitatea sǎracǎ austricǎ și de cea din provinciile rǎsǎritene ale imperiului care traieste exaltata speranta a reintoarcerii in tara "unde curge lapte si meire". Prapastia sau diferentele majore dintre elita finaciara, economica evreiasca (simbolizand oarecum pe vechii "bancheri de curte") si evreimea care se lupa pemtru subzistenta este usor de observat din aceasta perspectiva .

Argumentele sionistilor se bazau in principal, în timpul lui Hertzl, pe dreptul istoric.

Dupǎ 1917, revendicarile lor au un suport mai consistent și anume declarația Balfour, care este o scrisoare trimisǎ de Secretarul de Stat pentru Afaceri Strǎine a Marii Britanii, Arthur J. Balfour, lordului Lionel de Rotschild (da, e celebrul Rotschild, numele atât de des invocat în teoriile conspiraționiste!).

"Guvernul Majestǎții Sale privește favorabil întemeierea în Palestina a unui Cǎmin Național pentru poporul evreu și va face toate eforturile necesare pentru a facilita acest obiectiv".




De aici inainte, lupta sionista va mai dura cateva decenii , timp in care Palestina se va afla sub mandat britanic, culminand la 15 mai 1948 cu proclamarea statului Israel.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu