Nu fac apologie liberalismului în mod constant ci doar când sunt confruntatǎ cu idei care de care mai bizare pentru mine, dar atât de des întâlnite în rândul tinerilor(!), de genul: "Comunismul este bun pentru cǎ"... Când aud o astfel de frazǎ, nici nu mai ascult argumentația persoanei care mi se adreseazǎ. N-am ce face, știu cǎ ar trebui sǎ fiu capabilǎ sǎ port un discurs liberal, dar...
Ca sǎ dau un singur exemplu, prezența cenzurii este un argument solid ce mǎ determinǎ sǎ resping fǎrǎ drept de apel aceastǎ monstruozitate ideologicǎ. Cenzura înseamnǎ pentru fiecare, indiferent de opțiunea politicǎ, limitarea libertǎții de exprimare. Tinereii și tinericele care atât de candid afirmǎ melancolii de genul celei citate mai sus ar trebui sǎ mediteze mai mult la acest aspect.
Recunosc, cenzura totuși nu este apanajul regimurilor totalitare. Au exercitat-o și marile democrații în situatii de crizǎ ( cum a fost în timpul celui de-al doilea rǎzboi mondial). Dar nu se comparǎ cu intensitatea cu care a fost folositǎ ca instrument al puterii de cǎtre comunism.
In Moldova, în timpul domniilor regulamentare, era o practicǎ obișnuitǎ. Pentru a primi aprobarea de liberǎ circulație, cǎrțile evreiești treceau întâi sub lupa, culmea, unui cenzor evreu renegat. Individul se numea Vitlimescu Mihaiu și am aici o scurtǎ descriere a sa:.
"Era un om fǎrǎ școalǎ și cu o culturǎ aproape nulǎ. Cunostința lui de limbǎ evreeascǎ însǎ pare a fi fost îndestulǎtoare. (...) Ca toți neofiții, fǎcea paradǎ de un zel deosebit în îndeplinirea funcțiilor lui."
...
Pare atât de potrivitǎ aceastǎ micǎ schițare de personaj pentru tipul funcționarului din comunism. Sub pretextul unei societǎți egalitare, principiul meritocrației a fost aruncat la coș și înlocuit cu... idioțenia ridicatǎ la rang de valoare naționalǎ. Sau dacǎ nu idioțenie, o mediocritate crasǎ.
Aviz amatorilor iubitori de clișeul "iudeul ca bolșevic". Corelația pe care am fǎcut-o între comunism, cenzura și evreul cenzor nu trebuie interpretatǎ ca argument în favoarea acestei proste și incorecte asocieri.
Imi aduci aminte de "Cel mai iubit...".
RăspundețiȘtergereSi nu cred ca ceea ce emit "tinereii si tinericile" se poate numi melancolie.
Hm, daca nu e melancolie... atunci tu ce zici ca e?
RăspundețiȘtergereIncultura, ipocrizie, ignoranta, combinate eficient cu putina prostie sau, ca sa nu sune asa de vulgar, nivel intelectual mai scazut.
RăspundețiȘtergereIn lumea mea cel putin, esti melancolic atunci cand iti pare rau dupa o persoana/perioada/moment/sentiment, pe care l-ai/le-ai avut candva, in trecut si care te-au marcat intr-un mod placut. Din start, melancolia acestor tineri, presupunand ca te referi la generatia noastra, ~20 de ani, e inchipuita; majoritatea celor care au prins comunismul din generatia noastra erau in carucior sau, mai bine, abia apareau in plan, deci nu au avut cum sa experimenteze ideologia comunista pusa in practica.
Desigur, mai e si melancolia dupa lucrurile pe care le-ai vrea, dar nu le ai, desi daca alegem sa folosim acest termen aici, e putin cam la limita. De dragul argumentarii, sa il folosim.
Deci, ca sa fii "melancolic" dupa ceva ce nu ai avut sau experimentat trebuie sa cunosti acel lucru destul de bine, astfel incat atunci cand il obtii sa nu ti se para neaparat ceva nou, ci sentimentul predominant sa fie de implinire, sa para ca e piesa pierduta din puzzle care are un loc precis in interiorul tau.
Alta idee, nu poti sa spui ca un lucru care are 10% parti bune in el e bun in totalitate, doar pentru ca tu esti un ignorant care vede doar cele 10% parti bune. E adevarat, partile bune merita apreciate oricand si in orice masura ar aparea dar, atunci cand vorbesti de piesa ca si intreg, nu poti sa o acreditezi ca fiind buna. Principiul e universal valabil fie ca vorbim de caractere umane, evenimente, ideologii, pentru ca, in majoritatea cazurilor orice lucru bun are partile lui rele si invers.
Comunismul, ca si ideologie, nu e in totalitate gresit;au existat lucruri destul de bune pentru plebe, fiecare om avea o locuinta, un loc de munca asigurat si circul cu ocazia diferitelor sarbatori "nationale". Oricat de ignorant si idiot ai fi, nu poti sa generalizezi si sa spui ca ideologia a fost buna doar pentru aceste realizari [realizari prostesti, daca e sa ma intrebi pe mine], cand dedesubturile ne arata oameni dati afara din casele pentru care au muncit o viata, acum nationalizate, tarani adusi cu forta la orase, privati de pamantul mostenit de atatea generatii, detinuti politici, etc. care au murit pentru ca nu au vrut sa renunte la dreptul de gandi liberi, cultura distrusa, nerespectarea drepturilor esentiale ale omului, indobitocirea in masa a intregului popor si multe altele. Pur si simplu nu poti sa ignori aceste lucruri iar cei care o fac, e doar din cauza motivelor enuntate in fraza de inceput.
Cu scuzele de rigoare pentru estetica.
Bre, sunteti siguri ca nu vorbiti de nostalgie aici si nu de melancolie?
RăspundețiȘtergereAcuma, daca ar fi sa ma lansez intr-un discurs critic despre comunism ne-ar apuca 23 August si n-as termina. Deci ca sa va spun pe scurt: a fost rau.
Nu sunt sigur, s-ar putea sa fi interpretat eu gresit semnificatia cuvantului. :-?
RăspundețiȘtergereMerci
Melancolie, nostalgie... o fi mici diferente, dar se incadreaza in acelasi camp semantic.
RăspundețiȘtergere