Abia reuşesc să îmi controlez furia cu greu reţinută.
Privesc în jurul meu şi văd oameni, care nu au habar despre ce vorbesc, că îşi dau cu părerea despre lucruri care îi depăşesc intelectual. Citesc cărţi care sunt peste puterea lor de înţelegere, strecoară câteva citate scoase din context in argumentarile lor semidocte şi apar astfel în cercurile lor de amici drept oameni destepţi. Alţii sunt în funcţii pentru că au ştiut să îşi folosească tupeul şi pentru că au adoptat o atitudine agresivă. Prin statutul ce şi-l însuşesc influenţează oamenii ignoranţi cu propriul spirit electic. Toţi au ceva în comun: îşi formează o imagine perfectă şi ţin cu dinţii ca nimic să nu o strice, cu orice preţ. Sacrifică prieteni, cunoscuţi, familie pe altarul lui Narcis.
Sunt atât de scârbita acum de această situaţie! Aproape că mă determină să las la o parte fair-play-ul şi să îi bat cu propriile arme. Ştiu că posed o anumită doză de răutate care m-ar ajuta mult. Dar cred că dacă m-aş lăsa ispitită în acest mod m-aş urî...Şi cu acest sentiment chiar nu aş putea trăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu