Habar n-am cum e la alte fete, dar personal, atunci când observ că un tip din preajma mea începe să mă privească ca pe Cosânziana, comportametul meu se schimbă faţă de el. Devin mohorâtă căci nu mai îmi permit zâmbete, nervoasă pe el şi pe situaţie, atentă la micile detalii: cum mă adresez (tonul vocii să fie unul moderat), hainele să fie cât mai banale în aşa fel încât întreaga mea ţinută să nu îi întreţină niciun fel de speranţă. Conversaţiile nu mai pot fi relaxate pentru că mă înfurie privirea afectuoasă din ochii stimabilului, ce simt că îmi constrânge libertatea.
Iraţională, încep în interiorul meu un întreg proces în care eu sunt inculpatul şi afecţiunea acestuia ia loc în boxa acuzaţilor. Ai flirtat cu el fără să îţi dai seama, sau intenţionat... ţinuta e de vină... i-ai zâmbit prea mult... ai fost prea deschisă în conversaţii... sunt cele mai frecvente acuzaţii. Supusă, le iau în considerare, promiţând un timp de reflecţie.
Dacă mai renunţ vreodată la propria personalitate în favoarea altora, mă internez la nebuni.
Asta face parte din categoriile "purtarea frumoasa dauneaza grav sanatatii" si "razboiul mascul-femela nu se va va sfarsi niciodata". Cand vom invata sa fim sinceri unul cu celalalt si sa recunoastem in fata: "stii, imi place de tine" sau "stii, vreau sa fim numai prieteni, no strings attached". Dar nu, ne place sa ne jucam cu sentimentele celuilalt, pentru ca inca suntem o rasa de animale care inca se bazeaza pe instincte si jocuri hormonale. Cand vom merita cu adevarat denumirea de "oameni civilizati", poate atunci vom invata ca facem parte din aceeasi specie si vom prefera sa fim deschisi. Pana atunci, vae victis!
RăspundețiȘtergereImi place comentariul tau si cred ca ce descrii tu se aplica deseori. Dar mesajul articolului mei e urmatorul.
RăspundețiȘtergereEu nu flirtez niciodata cu baietii si de aceea, cand se intampla ca unul din ei incepe sa ma "placa" si sa flirteze, ma enervez. Dar pentru ca nu vreau sa ii ranesc sentimentele, nu ii spun direct ci incep sa ma distantez si adopt comportamentul descris. E posibil sa nu fie cea mai buna metoda, dar eu chiar nu pot sa fac altfel.
Si pentru a-i face lui situatia mai usoara, ma "uratesc" sufleteste si fizic, cu scopul de a-i arata ca eu nu sunt Cosanziana lui. Si el, vazandu-ma altfel, sa realizeze situatia. Dar aici cred ca gresesc, pentru ca renunt la personalitatea mea si devin o ipocrita, intr-un fel.
P.S. De ce categoria "purtarea frumoasa dauneaza grav sanatatii" ?:D. M-a intrigat.
Am inteles metoda ta. Pe de o parte te inteleg, pe de alta parte comportamentul este fals si ipocrit, dupa cum ai subliniat: nu ar fi mai simplu sa-i spui omului adevarul, fara a folosi atatea masti?
RăspundețiȘtergereCategoria "purtarea frumoasa dauneaza grav sanatatii" se refera la comentariul adaugat aici.
P.S. Apropo, cum a fost Torino? Eu am fost in Roma si am petrecut de minune (Ionut).
Sa stii ca am sa incerc ce zici tu.:)
RăspundețiȘtergereTorino e inca la locul lui, frumos si extrem de calduros!
Ma bucur mult! Cred ca ai fost in extaz, cu toate ruinile minunatei Rome!:)